Despre semnificaţia rugăciunii, a postului şi a pomanei în Post

27.02.2004, Napoli (Catholica) - Drumul de întoarcere la Dumnezeu pe care îl reprezintă Postul Mare are în rugăciune, post şi pomană trei puncte fundamentale de sprijin, spune predicatorul din acest an la exerciţiile sprituale ale Curiei Romane. Mons. Bruno Forte, membru al Comisiei Teologice Internaţionale, va ţine aceste exerciţii spirituale începând de duminică, 29 februarie. Într-un interviu la Radio Vatican, teologul arată că situaţia actuală din lume cere o trăire a Postului Mare ca un drum de profundă întoarcere la Dumnezeu.

Într-adevăr, „scenele internaţionale de conflict şi violenţă” fac imperativă nevoia de a „redescoperi drumul păcii ca un drum al dialogului şi al dreptăţii”, ceea ce se poate petrece „printr-o convertire din inimă a fiecăruia dintre noi”, a spus el. Societatea vestică secularizată scoate de asemenea în evidenţă nevoia de a „redescoperi orizonturile speranţei”, pe care „numai Dumnezeul cel viu ne-o poate satisface cu promisiunea sa”, a spus preotul. De aceea, „este important să ne întoarcem la Dumnezeu” urmându-l pe Isus, „Calea, Adevărul şi Viaţa”.

Pentru a face aceasta, Postul Mare ne propune trei mjloace: rugăciunea, postul şi pomana. Pentru un creştin, „a se ruga înseamnă a permite să fie iubit de Tatăl, a se plasa într-o atitudine de ascultare, de supunere interioară” şi a-i prezenta lui Dumnezeu „tot ceea ce suntem, aşteptările şi speranţele noastre”; rugăciunea trebuie trăită ca „un sacrificiu de laudă şi cerere”, a spus Mons. Forte. De asemenea, rugăciunea „înseamnă a ne uni cu Isus, în Biserică – Trupul său” şi de a ne deschide „faţă de suflarea Spiritului Sfânt, care înnoieşte toate lucrurile; pe scurt, trebuie să descoperim tot mai mult rugăciunea în Sfânta Treime”, a adăugat el.

Postul, a continuat teologul, „în marea tradiţie spirituală, are o semnificaţie escatologică – atunci când este aşteptat un moment important”. Este ca şi când „nevoia fizică de a mânca ajunge pe locul secund”, deoarece ne hrănim „cu această dorinţă şi această aşteptare”. În tradiţia creştină, postul „reprezintă mai presus de toate dimensiunea aşteptării Domnului”, şi „deschiderea inimii, prin eliberarea de tot ceea ce este un obstacol pentru darul venirii sale”, a spus preotul. În timpul Postului Mare, „postul reprezintă faptul de a fi pelerini spre marele dar al Paştilor”. De aceea, trebuie să redescoperim „nevoia şi dorinţa de Dumnezeu ca centru profund al existenţei noastre, golindu-ne de noi înşine pentru a fi plini de El”.

Pomana, departe de a fi un act de a da, „este o atitudine a inimii”, a spus Mons. Forte, „a inimii care este umilă, plină de căinţă, milostivă, care caută să transpună în relaţiile cu ceilalţi experienţa îndurării pe care fiecare dintre noi o trăieşte în relaţia sa cu Dumnezeu”. De aceea, pomana „înseamnă grijă, înseamnă gesturi concrete, discernământ, înseamnă dăruire – toate acestea fiind dimensiuni experimentate de credincios atunci când contemplă iubirea lui Dumnezeu care îl acceptă şi îl iartă”, subliniază el.

Preotul mai face o sugestie pentru acest Post Mare: a redescoperi valoarea jertfei: „un mic sacrificiu, un gest de iubire, poate umil, ascuns, dar autentic, care ne costă ceva şi este făcut din laudă faţă de Dumnezeu şi pentru cineva care este în suferinţă şi în nevoie”. De fapt, „nu există iubire fără jertfă”, aşa după cum „fără iubire, jertfa ar fi o simplă constrângere externă”, a arătat el. „Jertfa este o ofertă de iubire. Şi trebuie să nu uităm marele exemplu pe care Isus ni l-a dat, şi să ne amintim că `Dumnezeu atât de mult a iubit lumea încât nu l-a cruţat pe Fiul său, ci l-a dat morţii, pentru noi toţi`”.