O catedrală de 120 de ani
17.02.2004, Bucureşti (Catholica) - La 15 februarie a.c. s-au împlinit 120 de ani de la Liturghia pontificală celebrată de Arhiepiscopul Ignatiu Paoli pentru consacrarea şi inaugurarea Catedralei Sf. Iosif din Bucureşti. Ea a fost construită între anii 1873-1884 după planurile arhitectului vienez dr. Friedrich Schmidt, în stil romanic, combinat cu elemente gotice, având 40 m lungime şi 22 m lăţime. Execuţia lucrărilor a fost condusă de către călugărul pasionist olandez, arhitect prin formaţie, Alfons Zegers, chemat special, de la mănăstirea pasioniştilor din Dublin (Irlanda), la Bucureşti, de către Episcopul Paoli.
Piatra folosită la construcţie a fost adusă din carierele de la Russe (Bulgaria), iar cărămizile au fost fabricate sau achiziţionate din Bucureşti şi localităţile învecinate. Lipsa fondurilor necesare, precum şi izbucnirea Războiului de Independenţă din 1877, au făcut ca lucrările să înainteze foarte greu, în etape, până în anul 1883, toamna târziu, când s-au încheiat. A urmat astfel la 15 februarie 1984 consacrarea ei. Altarul mare al Catedralei a fost executat la Roma, din marmură albă de Carrara, după planurile arhitectului Friedrich Schmidt şi apoi montat la Bucureşti, de specialistul Niccolo Orassi. Tâmplăria tavanului aparent a fost executată la Braşov.
Firma Mayer din München a executat vitraliile originale, distruse la bombardamentele din 4 aprilie 1944, cele opt tablouri mari dintre ferestrele absidei cu scene din viaţa Sfântului Iosif şi a Sfintei Familii, cele şapte medalioane de pe pereţii navei centrale, mozaicul „Maica Domnului” şi cei doi îngeri de deasupra portalului exterior al Catedralei, ca şi sculpturile din lemn ale amvonului şi ale băncii pentru Sfânta Împărtăşanie. Pictura decorativă a navei centrale a Catedralei a fost executată de către Georg Roder din München, iar pictorul Fr. Elsner a executat pictura decorativă din capela baptisteriului şi din navele laterale ale Catedralei. Îmbrăcarea în stucatură a colonadelor, stâlpilor şi a pereţilor este opera maeştrilor italieni, fraţii Aterio.
Vitraliile actuale sunt concepute şi executate de soţii Natalia şi Ion Brodeală în 1980. Rozeta mare de deasupra orgii şi două vitralii de la cor şi baptisteriu au fost executate în anul 1985 de artistul Dorin Dănilă. Policandrele de la altarul principal şi sfeşnicul pentru lumânarea pascală au fost cumpărate de la Paris. Orga Catedralei este una dintre cele mai bune orgi de concert din România: este acţionată de un sistem pneumatic electric, are 3 claviaturi, 3375 de fluiere, 54 registre principale şi alte 36 registre auxiliare, cu ample posibilităţi de combinaţii cerute de tehnica concertelor. Ea a fost construită şi montată de firma L. Wegenstein din Timişoara în anul 1930, înlocuind orga montată în 1892 de firma Merklin din Paris.
Războaiele şi cutremurele au afectat puternic Catedrala, astfel că în 1991 au fost începute lucrări complexe de consolidare după un plan conceput de ing. prof. Alexandru Cişmigiu. Iniţial, Catedrala deservea o parohie mare cât jumătate din Bucureşti. Ulterior acest teritoriu a fost divizat în mai multe parohii. Actualul paroh deţine această funcţie din 1985: este vorba de pr. Eugen Bortoş.
