Biserica nu poate să nu ofere mărturie misionară în lumea sănătăţii

06.02.2004, Vatican (Catholica) - Cu ocazia apropiatei Zile Mondiale a Bolnavului, celebrată în mod solemn la 11 februarie la Lourdes, agenţia Fides i-a luat un interviu Cardinalului Javier Lozano Barragán, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Sănătăţii şi trimis special al Papei Ioan Paul al II-lea la Lourdes.

– Biserica a considerat mereu drept o componentă a misiunii sale încredinţată de Cristos, prezenţa sa în lumea bolnavilor. Primele spitale au fost fondate de persoane consacrate şi chiar şi astăzi dispensarele misionarilor sunt în multe locuri singurele puncte de referinţă pentru mii de persoane. Conform opiniei unora, aceste persoane ar trebui implicate în evanghelizarea directă, lăsând structurilor publice asistenţa sanitară. Dumneavoastră ce părere aveţi?
– Vă voi răspunde la această întrebare cu unele relatări interesante. Odată a venit să mă viziteze ambasadorul Libiei, o ţară musulmană, cerându-mi în numele şefului guvernului 500 de călugăriţe care să lucreze în spitale. Într-o vizită ad limina un episcop din Egipt, ţară musulmană, mi-a spus că în spitale bolnavii vor prezenţa călugăriţelor: preferă chiar să primească mai degrabă un pahar de apă de la o călugăriţă decât medicamentele de la un medic.

Prin urmare Biserica nu trebuie să renunţe la Pastoraţia sănătăţii. Guvernele trebuie să se implice în centrele sanitare în acord şi în armonie cu Biserica, care trebuie totuşi să ofere mereu propria mărturie în domeniul sănătăţii. Cristos ne-a dat două porunci: să predicăm şi să vindecăm. Vindecarea nu este doar de natură fizică ci şi psihică, socială şi spirituală.

– În scrisoarea apostolică „Salvifici doloris” Sfântul Părinte afirmă că „suferinţa aparţine istoriei omului, care trebuie să înveţe să o accepte şi să o depăşească”. Cum poate fi ajutată omenirea să înfrunte în pace şi în mod conştient aceste situaţii?
– Înainte de toate trebuie să fim realişti: suferinţa există. Apoi, este necesar să privim în jur şi să vedem toate soluţiile pe care omenirea le-a luat în consideraţie de-a lungul istoriei până acum în ce priveşte suferinţa. Cei sceptici şi budiştii spun că nu trebuie să te gândeşti la durere, hinduiştii susţin că suferinţa este o vină de ispăşit care însă va duce la reincarnare şi, dacă te porţi bine, la o stare superioară de bucurie.

Alţii susţin existenţa principiilor rele şi bune, şi că este necesar să faci cât mai mult bine pentru a te îndepărta de cele negative transcendente sau imanente, care se află în afara sau în interiorul fiecăruia. Toate acestea sunt soluţii false. Răul ca atare nu este o entitate, este o privare. Unica soluţie este cea care face din rău un izvor de bine: Cristos este cel care ia asupra sa tot răul, păcatul omenirii, devine păcat pentru noi până ce moare şi din moarte izvorăşte floarea minunată a Învierii. Acesta nu este doar o idee ci este istorie: Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, a murit şi a înviat pentru noi. Mântuirea este unicul drum pentru a învinge răul. Cine acceptă acest principiu se umple de lumină, cine îl refuză rămâne în întuneric.

– În Mesajul pe care Sfântul Părinte l-a trimis pentru Ziua Bolnavului 2004, se subliniază marile progrese ale ştiinţei în domeniul ingineriei genetice şi se aminteşte din nou oamenilor de ştiinţă respectul faţă de drepturile şi demnitatea persoanei încă de la concepere. De ce mulţi consideră această poziţie a Bisericii drept învechită sau chiar un obstacol în calea progresului pentru bunăstarea omenirii?
– Pentru că nu le este foarte clară semnificaţia vieţii. Viaţa este darul cel mai important în absolut, şi orice lucru care vizează distrugerea ei nu este un progres, ci mai degrabă un regres. Iar Biserica nu a fost niciodată favorabilă regresului. Biserica apără progresul care dispune de tehnologie, care vizează posibilitatea, şi de etică, care vizează finalitatea.

Dacă punem împreună tehnologia, ştiinţa şi etica, fără control, atunci declanşăm un mecanism nebun care se îndreaptă spre orice direcţie, chiar şi spre distrugerea omului. În schimb, dacă punem împreună bioetica şi biogenetica se indică o direcţie care duce la zidirea şi nu la alienarea omului. Etica este unica în măsură să stabilească când „progresul” e pe cale să distrugă omul: acceptă ceea ce zideşte omul în timp ce refuză ceea ce caută să-l distrugă.

– O ultimă întrebare: celebrarea principală a Zilei Bolnavului se desfăşoară la Lourdes. Ce legătură specifică o uneşte pe Maria cu lumea suferinţei?
– Legătura specifică este tocmai Fiul ei, Isus. Unica modalitate de a ne elibera de suferinţă este Cristos Domnul, care prin Crucea sa a nimic moartea şi toate consecinţele morţii, bolile, durerea, suferinţele.