„Biserica Greco-Catolică, protectoarea vieţii evreilor”

28.01.2004, Cluj-Napoca (Catholica) - În cadrul manifestărilor desfăşurate în 27 ianuarie 2004 la Cluj-Napoca, în Catedrala greco-catolică Schimbarea la Faţă, cu ocazia Zilei Internaţionale a Memoriei, pr. prof. dr. Ioan M. Bota a prezentat conferinţa „Biserica Română Unită Greco-Catolică, protectoarea vieţii evreilor în perioada 1940-1944”.

Pentru început, părintele a descris situaţia în care se aflau evreii în Germania hitleristă, prigoniţi din cauza politicii naziste „potrivit căreia naţiunea germană ar fi superioară sub aspect biologic şi mental celorlaltor naţiuni din lume”. „Deposedaţi de orice drepturi umane şi de bunuri materiale, ameninţaţi cu exterminarea”, mulţi evrei s-au refugiat, o mare parte dintre ei ajungând şi în România. În condiţiile dificile ale acelor vremuri, România a fost totuşi „pământ al speranţei salvării tuturor acestor năpăstuiţi de soartă”.

Pr. Bota a scos în evidenţă două figuri care, „în acele vremuri grele şi tulburi, când era cea mai mare nevoie de ajutor, au oferit exemplul umanitarismului lor”: Episcopul român greco-catolic Iuliu Hossu şi Episcopul maghiar romano-catolic Marton Aron. Episcopul Marton Aron, „la 18 mai 1944, în biserica Sfântul Mihail din Cluj, şi-a ridicat glasul şi a rugat, a somat societatea maghiară să ajute evreimea adunată în ghettouri şi aflată în faţa deportării. În afară de această cuvântare energică publică a scris două scrisori: primului ministru Dome Sztojái şi ministrului de Interne Andov Ianos, rugându-i ferm să retragă dispoziţiile de ghetoizare şi batjocorire a evreilor… Aceste scrisori i-au atras mânia autorităţilor maghiare.”

La rândul său, Episcopul Iuliu Hossu i-a ajutat pe evrei cu alimente, bani şi a găsit soluţii pentru trecerea refugiaţilor evrei din Ungaria în România. Preasfinţia sa a adresat preoţilor şi laicilor o chemare la ajutorarea evreilor, chemare care s-a transformat în fapte de viaţă adevărată. Episcopul greco-catolic a făcut demersuri pe lângă autorităţile din Cluj şi la guvern, pentru a uşura viaţa evreilor internaţi în ghettourile de la Fabrica de cărămizi din Cluj, i-a vizitat pe evreii luaţi ca ostateci şi ţinuţi în Spitalul evreesc din Cluj, îi primea la reşedinţa episcopală pe evrei, interesându-se de soarta lor şi dându-le alimente.

Între cei ajutaţi să emigreze din România în Palestina s-a aflat şi Moshe Carmilly Weinberger, Rabinul-Şef al Clujului, care, în anul 1988, reîntorcându-se în România după 44 de ani, a trimis sau a depus coroane de flori la mormintele celor doi Episcopi, exprimându-şi recunoştinţa pentru ajutorul dat de ei evreilor. „România a vrut să salveze ceea ce se mai putea salva şi a aruncat colacul de salvare celor ce se aflau în pericolul de a se îneca. Hitler a pierdut războiul; evreimea a pierdut 6 milioane din membrii săi; lumea şi-a pierdut umanitatea, la fel şi iubirea creştinească a aproapelui. Poporul român s-a străduit în schimb să-şi salveze credinţa în omenie. Iar noi, evreii, îi suntem şi îi rămânem recunoscători pentru aceasta.”