Unirea creştinilor, un imperativ care ne obligă

26.01.2004, Vatican (Catholica) - Ieri, în a treia duminică din timpul de peste an, zi când s-a încheiat şi Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, Papa Ioan Paul al II-lea a amintit că unitatea creştinilor a constituit o prioritate în pontificatul său, şi a subliniat că dorinţa de unitate a lui Cristos este un imperativ pentru toţi creştinii, o forţă de sprijin şi un reproş faţă de îngustimea inimii.

Iubiţi fraţi şi surori!

1. Astăzi, în sărbătoarea convertirii apostolului Paul, se încheie „Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor”, în timpul căreia, în fiecare colţ al pământului, creştinii s-au rugat împreună ca să se realizeze deplina lor comuniune conform voinţei Domnului. „Ut unum sint – ca toţi să fie una” (In 17,21). Invocaţia arzătoare a lui Isus în Cenacol continuă să amintească comunităţilor creştine că unitatea este un dar care trebuie primit şi dezvoltat tot mai profund.

2. Unitatea creştinilor a fost o preocupare constantă a pontificatului meu şi continuă să fie o prioritate exigentă a ministerului meu. În Scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte, la încheierea Jubileului, am dorit să amintesc că dorinţa lui Cristos este „un imperativ care ne obligă, o forţă care ne susţine, un reproş salutar în faţa leneviei noastre şi a îngustimii inimii” (nr. 48).

   De aceea, să nu scadă niciodată angajarea în rugăciune pentru unitate, iar unitatea să fie căutată fără încetare! Obstacolele, dificultăţile, şi chiar neînţelegerile şi insuccesele, nu pot şi nu trebuie să ne descurajeze, pentru că „încrederea de a putea atinge şi în istorie comuniunea deplină şi vizibilă a tuturor creştinilor” se sprijină pe capacităţile noastre umane, dar şi pe rugăciunea către Domnul nostru comun (cf. ibid.).

3. Să o invocăm acum cu încredere pe Maria, Maica lui Cristos şi a Bisericii, ca să ne sprijine şi să ne însoţească pe drumul ecumenic.