Pastorala de Crăciun – PF Teoctist
18.12.2003, Bucureşti (Catholica) - Anul acesta pastorala de Crăciun a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române porneşte de la Pruncul Isus pentru a ajunge la pruncii societăţii de astăzi, lipsiţi de o protecţie socială reală. „Din primele clipe ale venirii Sale pe lume, Isus a fost întâmpinat cu potrivnicie”, spune PF Teoctist, amintind apoi că „ucigătoarea ură a lui Irod, vrăjmaşul lui Dumnezeu”, s-a îndreptat „spre nevinovaţii prunci ai acelui ţinut”.
Patriarhul aminteşte cât de frumos a vorbit Isus despre copii, respectiv cum se purta cu ei. Situaţia prezentă este însă alta. PF Teoctist constată în acest sens „în ce triste şi zguduitoare situaţii îi întâlnim astăzi pe copiii străzii şi pe cei din casele de copii, primăvara vieţii, unii dintre ei abandonaţi sau prigoniţi de părinţii lor! Cât de departe se află un asemenea părinte faţă de îndatorirea lui paternă, ştiind că până şi vieţuitoarele necuvântătoare îşi ocrotesc odraslele! […] Cu mâhnire constatăm că şi astăzi mai există astfel de părinţi, care, din diferite pricini, lipsiţi de înţelegere în familie, îi determină pe copii să părăsească familia şi să ia drumul foarte trist al străzii. Uneori, de la o vârstă tot mai fragedă, sunt expuşi pericolelor, ajungând la pierzanie trupească şi sufletească.”
„Aceste stări dureroase vi le pun la inimă, iubiţi părinţi slujitori, căci Isus vă cheamă să-L descoperiţi în aceşti îngeri ai lumii! Osteniţi-vă, rugaţi-vă pentru ei că pentru propriii copii, după cum duhovniceşte vă sunt! Se ştie cât de mare însemnătate are femeia-mamă în viaţa neamului, a lumii în general, când aceasta împlineşte cel mai sfânt act al naşterii de prunci. Biserica binecuvântează de mai bine de două mii de ani, prin Taina Cununiei, tinerele familii, îndatorate a-şi împlini chemarea lor sfântă de a oferi Bisericii şi neamului rodul iubirii şi vieţii lor ca pe o ofrandă şi dar din darul nepreţuit al vieţii de familie. Aberantă şi păgubitoare este aşa-zisa normalizare a ceea ce de la începutul lumii este cunoscut ca anormal, sau aşa-zisul drept al persoanei asupra planificării naşterii printr-o educaţie imorală, care duce la situaţia alarmantă a descreşterii populaţiei, aşa cum se afirmă că se întâmplă cu noi, românii.”
Pastorala se încheie astfel: „Pentru această sfântă slujire a vieţii, să-L rugăm în genunchi împreună cu magii, pe Pruncul Isus, Viaţa lumii, având chipul pruncilor noştri în ieslea modestă din Betleem, ca El să ne reverse şi nouă, în suflete, o picătură din bucuria cea sfântă, adusă pe pământ prin Naşterea Sa. Înlăturând teama din inima noastră, să păstrăm vie conştiinţa prezenţei lui Dumnezeu în suflete, în familie, în ţara noastră şi în toată lumea, binecuvântând cununa noului an cu pace şi înţelegere. Din această revărsare de lumină şi bucurie sfântă, care izvorăsc din Sărbătoarea Naşterii Domnului, vă adresez tuturor, iubiţi părinţi şi fraţi creştini, de pe vatra noastră părintească şi din toate depărtările lumii, cu dragoste şi preţuire, sărbători fericite, păşind în anul 2004 cu noi nădejdi de împliniri duhovniceşti şi sfinţindu-vă fiinţa şi familia din harul Iordanului, îmbrăţişându-vă cu tradiţionala noastră urare: La mulţi ani!”
