Maica Tereza: „noaptea sufletului în spatele unui surâs”

13.12.2003, Vatican (Catholica) - Maica Tereza a trăit în mod dureros şi totodată cu o anumită bucurie „noaptea sufletului”, ascunsă în spatele surâsului său: pr. Raniero Cantalamessa, predicatorul capucin al Casei Pontificale a dezvoltat această temă ieri dimineaţă în capela „Redemptoris Mater” din Vatican, în timpul celei de-a doua predici din Advent, la care au asistat Papa şi membrii Curiei Romane. Tema generală aleasă de pr. Cantalamessa pentru aceste reflecţii de Advent este „Sfinţenia creştină în lumina experienţei Maicii Tereza”.

„Până la moartea ei – a remarcat preotul capucin -, nimeni nu a ştiut ceea ce se petrecea în ea”. Scria: „Sunt atâtea contradicţii în sufletul meu. O dorinţă după Dumnezeu atât de adâncă, atât de adâncă încât îmi face rău. O suferinţă continuă şi cu ea, sentimentul că nu sunt dorită de Dumnezeu, că sunt respinsă, goală pe dinăuntru, fără iubire şi fără zel. Cerul nu înseamnă nimic pentru mine, mi se pare ca un loc vid”. Pentru teologii spirituali, acesta este un „caz clasic” de „noapte întunecată a sufletului”, a observat pr. Cantalamessa.

După luminile primite la început, această întunecare o va însoţi întreaga viaţă pe Maica Tereza, în mod tainic: acest lucru s-a descoperit în timpul procesului de beatificare. Dar ea recunoştea în această încercare un har extraordinar. „Am început să iubesc această întunecare, scria ea. Deoarece cred că ea este o parte, o părticică, din întunecarea şi din suferinţa pe care Isus a trăit-o pe pământ”. Nedorind să atragă atenţia asupra sa, a ascuns mereu acest lucru în spatele unui surâs. „Zâmbeşte mereu, spun surorile despre mine oamenilor, scria ea. Ei cred că inima mea este sălăşluită de credinţă, de încredere, de iubire. Dacă ar şti că modul meu de a fi veselă nu este decât o pelerină cu care acopăr viaţa şi sărăcia mea!”

Pr. Cantalamessa a subliniat această „admirabilă sfinţenie modernă” a unei „mistice care a ştiut să unească o contemplaţie foarte înaltă cu o acţiune foarte intensă”, ceea ce o apropie de „un alt mistic al timpurilor noastre, Padre Pio”, care a trăit întreaga sa viaţă aceeaşi noapte întunecată. „Pentru a răspândi lumină, aceşti doi sfinţi şi-au trăit viaţa în întuneric”, a constatat predicatorul. Aceşti mistici moderni, a afirmat preotul capucin în încheiere, sunt evanghelizatorii ideali ai lumii post-moderne, unde se trăieşte de parcă Dumnezeu nu ar exista. Noi putem învăţa de la aceşti sfinţi ai zilelor noastre cum să ne comportăm în momentele de ariditate spirituală.