Voluntariat la Lourdes, un drum al speranţei
18.10.2003, Iaşi (Catholica) - În perioada 1-15 septembrie 2003, pentru al treilea an, angajaţii şi voluntarii Centrului Diecezan Caritas Iaşi au lucrat ca voluntari la Lourdes. Cei 34 de tineri, formând un grup mai mare decât în ceilalţi ani, au plecat spre Lourdes „cu multă speranţă în suflet şi motivaţii puternice, pentru a oferi munca lor în folosul celor mai săraci”, după cum arată Mihaela Condac într-o relatare de pe situl Diecezei de Iaşi, www.ercis.ro.
Ca şi în anii precedenţi, tinerii au activat în orăşelul Sf. Petru, un orăşel al Caritasului din Franţa, construit special pentru pelerinii cei mai săraci din toată lumea. Sfânta Bernadeta şi-a exprimat dorinţa, cât era în viaţă, de a fi construit un orăşel unde să poată fi primiţi toţi pelerinii săraci şi bolnavi care vin în pelerinaj la grota unde i s-a arătat Preasfânta Fecioară Maria. Astfel, acest oraş îi primeşte pe toţi oamenii săraci.
„Miracolul continuităţii acestui oraş constă în faptul că aici lucrează mulţi voluntari tot anul. În fiecare zi, sunt prezenţi aproximativ 100 de voluntari în serviciul celor săraci şi bolnavi. În orăşelul Sf. Petru nu există facturi, nimeni nu îşi pune problema zilei de mâine, ci toată lumea se roagă la Sfânta Fecioară ca acest orăşel să continue să existe”, ne spune Mihaela Condac.
„A fost şi o îmbogăţire spirituală pentru noi. Fiind într-un loc sfânt, am profitat cât mai mult participând la Sfânta Liturghie şi la programele organizate pentru voluntari special pentru a pătrunde cât mai bine în misterul apariţiilor Sfintei Maria la Lourdes.” Preoţii care au însoţit grupul, Egidiu Condac şi Iosif Iacob, au celebrat Sfânta Liturghie în limba română la Grota Apariţiilor.
„Momentul cel mai frumos şi mai emoţionant al zilei era procesiunea cu lumânări în fiecare seară la ora 21.00, unde mii de oameni, plini de credinţă şi speranţă, porneau în procesiune în piaţa imensă din faţa catedralei recitând Rozariul în toate limbile. E foarte emoţionant să vezi sute de bolnavi cu atâta credinţă şi speranţă în Sfânta Fecioară Maria”, îşi încheie Mihaela Condac relatarea.
