Doi martiri slovaci din timpul comunismului, ridicaţi la cinstea altarelor
13.09.2003, Bratislava (Catholica) - Mâine Papa Ioan Paul al II-lea va beatifica în cadrul unei Liturghii solemne, celebrată în capitala slovacă, doi martiri din timpul regimului comunist, un Episcop greco-catolic, Mons. Vasil` Hopko, şi o călugăriţă, Sora Zdenka Cecilia Schelingová, morţi în urma suferinţelor îndurate în închisorile comuniste.
Mons. Vasil` Hopko, Episcop auxiliar greco-catolic de Presov şi titular de Midilen, s-a născut la 21 aprilie 1904 la Hrabské, în provincia Bardejov. A urmat studiile teologice la Academia teologică greco-catolică din Presov şi a fost hirotonit la 3 februarie 1929 la Presov. Ulterior a fost numit administrator în parohia din Pakostov, iar mai târziu Episcopul P. P. Gojdie OSBM l-a numit primul paroh al noii parohii din Praga. Din 15 septembrie 1936 până în 31 august 1941 a îndeplinit funcţia de director spiritual în seminarul mare din Presov. Între timp, în aprilie 1940, a obţinut doctoratul în Teologie.
Începând din 1 septembrie 1941 a fost secretar al Episcopului de Presov, iar din 1943 a activat ca profesor de teologie pastorală şi teologie morală la Facultatea de Teologie din acest oraş. La 11 mai 1947 a fost consacrat Episcop. După tristele evenimente din aprilie 1950, când statul a scos Biserica Greco-Catolică în afara legii, Episcopul Vasi Hopko este mai întâi reţinut în arest la domiciliu, apoi este dus la mănăstirea de la Báe, şi de acolo în mănăstirea franciscană de la Hlohovec. De aici este arestat la 18 octombrie 1950, şi după un an de interogatorii foarte dure este condamnat la 24 octombrie 1951 de către Tribunalul de Stat la o pedeapsă de 15 ani, o amendă de 20.000 de coroane cehoslovace, pierderea drepturilor civile de cetăţean pe o perioadă de zece ani şi confiscarea tuturor bunurilor.
Astfel începe `Calea Crucii` sale prin închisori şi centre de pedeapsă comuniste din Bratislava, Ilava, Leopoldov, Praga, Mírov şi Valdice. În mai 1964, după 13 ani de detenţie, este eliberat condiţionat, pentru trei ani, din cauza sănătăţii foarte şubrede şi datorită bunei conduite. După eliberare a trăit până la începutul anului 1968 într-un sanatoriu din Osek, din Boemia septentrională, unde s-a aflat la arest domiciliar şi sub pază permanentă din partea organelor de securitate. După ce Biserica Greco-Catolică a primit din nou permisiunea de a activa, în iunie 1968, Vasil Hopko activează ca Episcop auxiliar, dar nu pe deplin reabilitat. A murit la 23 iulie 1976, în urma consecinţelor detenţiei. În timpul slujirii sale episcopale a avut ca motto: „Ca toţi să fie una”.
Sora Zdenka Schelingová s-a născut la 24 decembrie 1916 la Krivá na Orave, fiind penultima dintre cei 11 fii, şi botezată la 27 decembrie 1916 cu numele de Cecilia. Părinţii ei, Pavol şi Zuzana, erau oameni oneşti, care le-au dat fiilor lor o educaţie religioasă exemplară, întemeiată pe rugăciunea vie şi pe munca îndeplinită cu conştiinciozitate. La vârsta de cincisprezece ani a intrat în mănăstirea surorilor de caritate ale Sfintei Cruci. După ce a terminat şcoala de infirmiere şi formarea religioasă necesară, în ianuarie 1937 a depus primele voturi cu numele de sora Zdenka.
Apoi şi-a început activitatea ca infirmieră în Humenné, iar în 1942, la invitaţia conducerii Spitalului de Stat, a început să lucreze în acest spital, în secţia de radiologie, ca asistent de laborator. În timpul persecuţiilor comuniste, mulţi credincioşi laici au fost discriminaţi din cauza credinţei lor, Episcopii şi preoţii au fost persecutaţi şi arestaţi, ordinele religioase au fost desfiinţate, iar membrii lor trimişi la munci forţate. După ce în februarie 1952 sora Zdenka l-a ajutat să evadeze pe un preot catolic arestat, care primea îngriji în spitalul unde lucra ea, a fost arestată şi ea, fiind supusă la multe chinuri îngrozitoare în timpul interogatoriilor.
În cele din urmă a fost condamnată, la 17 iunie 1952, la 12 ani de închisoare şi 10 ani de pierdere a drepturilor civile, fiind acuzată de înaltă trădare, una dintre crimele cele mai grave împotriva statului. După trei, fiind aproape de moarte, a fost eliberată prin amnistiere, iar la mai puţin de trei luni de la eliberare, la 31 iulie 1955, la vârsta de 38 de ani, şi-a încheiat viaţa sfântă şi eroică la Trnava. Astăzi, osemintele ei se odihnesc în biserica Sfânta Cruce din Podunajské Biskupice.
