Ecumenismul românesc, un ecumenism de tranziţie

01.09.2003, Bucureşti (Catholica) - Ecumenismul cunoaşte mai multe aspecte: ecumenism teologic, al carităţii, spiritual, al vieţii de zi cu zi; dar ecumenismul din România s-ar putea numi un „ecumenism de tranziţie”, după cum a afirmat astăzi pr. dr. Wilhelm Dancă, Rectorul Institutului Teologic din Iaşi, vorbind, în cadrul conferinţei de presă organizată de Institutul Italian de Cultură, despre tema manifestării ce va avea loc mâine la Ateneul Român, „O punte între Orient şi Occident. Căile ecumenismului în Pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea”.

După ce a amintit vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România – o punte între Orient şi Occident -, care a avut loc în mai 1999, când podurile peste Dunăre erau distruse de războiul din fosta Iugoslavie, pr. dr. Wilhelm Dancă a subliniat faptul că atmosfera s-a schimbat în bine în România în relaţia dintre ortodocşi şi catolici, vizita Papei arătându-le românilor cine sunt catolicii.

Ulterior, pr. Wilhelm Dancă a trecut în revistă diferitele aspecte ale ecumenismului: ecumenismul teologic – care se realizează la nivelul comisiilor de dialog teologic -, ecumenismul carităţii – caracterizat de ajutorarea reciprocă a Bisericilor -, ecumenismul spiritual – Săptămâna pentru unitatea creştinilor fiind un punct forte al acestuia -, şi ecumenismul vieţii de zi cu zi. În România de astăzi există un ecumenism de tranziţie, „pe care trebuie să avem forţa să-l ducem înainte”.

În încheierea intervenţiei sale, pr. Dancă, plecând de la definiţia minimă a termenului „religie”, văzută deci ca o „legătură cu Celălalt (adică cu Dumnezeu) şi cu celălalt (adică cu aproapele)”, a subliniat faptul că Papa se află la rădăcina acestei legături şi că aceasta este calea pentru a face ecumenism.