Noua Europă trebuie să se întoarcă la rădăcinile sale creştine

21.07.2003, Castelgandolfo (Catholica) - În mesajul adresat ieri credincioşilor şi pelerinilor adunaţi în curtea interioară a Palatului Apostolic din Castelgandolfo, înainte de a se ruga împreună cu ei rugăciunea mariană Angelus, Papa Ioan Paul al II-lea a subliniat din nou importanţa rădăcinilor creştine ale Europei, amintind recenta sa Exortaţie apostolică post-sinodală `Ecclesia in Europa` şi aprobarea definitivă a constituţiei europene începând din luna octombrie.

Iubiţi fraţi şi surori!

1. În ultimele luni s-a lucrat intens la redactarea noii Constituţii Europene, a cărei versiune definitivă va fi aprobată de Conferinţa interguvernamentală începând din luna octombrie. Şi Biserica se simte obligată să-şi aducă propria contribuţie la această îndatorire importantă, care interesează toate componentele societăţii europene.

   Biserica aminteşte, printre altele, aşa cum notam în Exortaţia apostolică post-sinodală Ecclesia in Europa, faptul că „Europa a fost pătrunsă de creştinism mult şi profund” (n. 24). Acest lucru constituie, în istoria complexă a continentului, un element central şi calificator, care s-a consolidat cu timpul pe temelia moştenirii clasice şi a diferitelor contribuţii oferite de influenţelor etnoculturale care s-au succedat de-a lungul secolelor.

2. Aşadar, se poate spune foarte bine că credinţa creştină a format cultura Europei făcând-o una cu istoria sa şi, în ciuda dureroasei diviziuni dintre Orient şi Occident, creştinismul a devenit „religia europenilor înşişi” (ibid.). Influenţa ei a rămas foarte evidentă şi în epoca modernă şi contemporană, în ciuda puternicului şi răspânditului fenomen al secularizării.

   Biserica ştie că interesul ei pentru Europa vine din însăşi misiunea sa. Întrucât este depozitară a Evangheliei, a promovat acele valori care au făcut apreciată la scară universală cultura europeană. Acest patrimoniu nu poate fi risipit. Dimpotrivă, noua Europă trebuie ajutată să „se clădească reînsufleţind rădăcinile creştine ale originilor sale” (cf. n. 25).

3. Maria, Maica speranţei, să vegheze asupra Bisericii din Europa ca să devină tot mai „transparentă faţă de Evanghelie”, să fie locul unde sporesc comuniunea şi unitatea, aşa încât chipul lui Cristos să strălucească în plinătatea sa spre pacea şi bucuria fiecărui locuitor al continentului european.