Pr. Richard John Neuhaus a murit la 72 de ani
08.01.2009, New York (Catholica) - Pr. Richard John Neuhaus, preot catolic proeminent şi fondator al publicaţiei religioase „First Things”, a murit ieri după o scurtă luptă cu cancerul. Avea 72 de ani. Conform unei note a editorului publicaţiei, Joseph Bottum, pr. Neuhaus a fost diagnosticat cu cancer anul trecut, în Ziua Recunoştinţei. Predicţiile nu erau foarte bune şi într-adevăr după Crăciun a fost internat pentru complicaţii grave.
Pr. Neuhaus nu şi-a revenit din infecţie, marţi seara şi-a pierdut cunoştinţa, iar a doua zi, în compania prietenilor săi, a murit. „Lacrimile mele nu sunt pentru el”, scrie Bottum, „pentru că El a ştiut toată viaţa că Răscumpărătorul trăieşte şi acum a ajuns la Domnul în care a crezut. Plângă în schimb pentru noi ceilalţi. Ca preot, ca scriitor, ca lider public în multe confruntări, şi ca prieten, nimeni nu poate să îi la locul.” Pr. Neuhaus a anunţat public că are cancer în articolul său din „First Things” din 5 decembrie. Scria: „Mulţumesc pentru numeroasele asigurări de rugăciune şi întrebări despre sănătatea mea. Fiţi siguri că sunt recunoscător şi mă bazez că vă veţi aminti de mine în faţa Tronului Harurilor.”
Richard John Neuhaus s-a născut la 14 mai 1936, unul dintre cei opt copii din familia sa, cu tatăl pastor luteran. Neuhaus a devenit pastor în 1960. În 1990 a înfiinţat „First Things”, o publicaţie a Institutului pentru Religie şi Viaţă Publică. A fost primit în Biserica Catolică la 8 septembrie 1990. Un an mai târziu, Cardinalul John O`Connor (1920-2000), pe atunci Arhiepiscop de New York, l-a hirotonit preot. Pr. Neuhaus a scris mai multe cărţi, printre care „The Naked Public Square: Religion and Democracy in America” (1984), „The Catholic Moment: The Paradox of the Church in the Postmodern World” (1987) şi „Catholic Matters: Confusion, Controversy, and the Splendor of Truth” (2006).
In Romania se cunoaste din pacate foarte putin despre rolul esential pe care Pr. Neuhaus l-a jucat, alaturi de Cardinalul Dulles, plecat si el recent dintre noi, in dialogul teologic dintre catolicii si evanghelicii americani.
Iarasi din pacate, ecumenismul este in Romania o realitate mai degraba de vitrina. El include cel mai adesea reuniuni formale, urmate insa rareori de actiuni concrete de apropiere interconfesionala.
Mai mult, acestea ii includ de obicei pe catolici si ortodocsi, si uneori pe reprezentantii Reformei magisteriale – la noi, luteranii si reformatii, dar niciodata pe evanghelici – reprezentanti la noi de baptisti, penticostali si crestini dupa Evanghelie.
Desigur, aceasta realitate este imputabila in primul rind evanghelicilor, caci pentru cei mai multi dintre ei, dar din fericire nu pentru toti, ecumenismul este dracul gol. Trebuie sa recunoasteti insa ca nici catolicii si nici ortodocsii nu stau mult mai bine la acest capitol. Nu poti sa-i injuri toata ziua pe evanghelici, numindu-i (cu iubire crestina, desigur) „sectanti„ si apoi sa te rogi si sa dialoghezi cu ei cu privire la ceea ce avem in comun.
Ma tem ca pentru realizarea acestui ideal de pace si unitate crestina, pentru care ne vom ruga curind in Octava de rugaciune, trebuie sa asteptam ridicarea unor lideri din urmtoarele generatii, caci noi, liderii actuali, suntem prea tarati de comunism.
Sa aiba mila Dumnezeu de noi toti!