„Dei Verbum”, la 40 de ani de la publicare (II)

29.05.2003, Roma (Catholica) - Continuăm interviul pe care agenţia Zenit i l-a luat teologului Scott Hahn, şi în care acesta a reflectat pe marginea constituţiei dogmatice despre revelaţia divină, „Dei Verbum”. Acesta este al treilea document conciliar asupra căruia se opreşte agenţia Zenit, celelalte două fiind „Sacrosanctum Concilium” şi „Inter Mirifica”.

– Car este relaţia cu magisteriul?
– Magisteriul este acea „nesfârşită succesiune de propovăduiri” din timpul nostru. Din nou, ca şi Tradiţia, magisteriul nu este ceva reacţionar sau relicviar. Este o parte vie a misterului sacru al Revelaţiei divine. Magisteriul continuă misiunea apostolilor cu aceeaşi putere divină pe care au avut-o ei. Aşadar nu este un judecător, nu e un arbitru, nu e un agent de circulaţie. Misiunea sa este aceea de a proclama Evanghelia.

„Dei Verbum” spune că numai magisteriul are responsabilitatea de a interpreta în mod autentic Cuvântul lui Dumnezeu. Cei care nu sunt catolici şi catolicii care nu sunt de acord uneori au prezentat acest lucru ca pe un regres – trebuind să se supună unei autorităţi din afară -, dar nu este un regres. Este de fapt un progres.

În fond, cine are cea mai mare putere, primarul unui oraş sau vice-preşedintele unei naţiuni? Suntem de fapt mai puternici când ne punem în slujba celui mai puternic. Aşadar interpreţii catolici nu sunt împiedicaţi să aprofundeze mai mult. Atâta timp cât putem să evităm anumite erori, putem explora Biblia cu o mai mare libertate, putere şi siguranţă.

– Care este cea mai mare provocare pentru noi?
– Papa însuşi ne-a prezentat provocarea în 1994, în scrisoarea sa apostolică `Tertio Millennio Adveniente`. A îndemnat la o „examinare a conştiinţei” asupra modului în care Biserica a primit învăţăturile Conciliului Vatican II. „În ce măsură – ne întreba el – Cuvântul lui Dumnezeu a devenit în mod mai deplin sufletul teologiei şi inspirator al întregii existenţe creştine, cum spunea `Dei Verbum`?” Acestea sunt cuvinte care trezesc. De când sunt profesor de Sf. Scriptură şi teologie, cred că acestea sunt cuvintele după care voi fi judecat. Am făcut tot ce am putut pentru a promova cunoaşterea biblică printre laici şi familiaritatea biblică printre clerici? Dumnezeu să mă ajute dacă nu am făcut acest lucru.

– Ca o persoană care vine dintr-un mediu protestant, care credeţi că au fost efectele constituţiei „Dei Verbum” asupra relaţiilor ecumenice? A ajutat ea, de exemplu, la a-i aduce pe oameni în Biserică?
– Da, a ajutat. Sunt o mărturie vie a acestui lucru, şi cunosc mulţi alţii. „Dei Verbum” este de folos pentru că atinge direct problemele care au grăbit reforma protestantă. Cred că protestanţii sunt marcaţi mai ales de ideea că magisteriul este subordonat Scripturii dar împovărat de ea, şi că Scriptura, Tradiţia şi magisteriul au primit toate autoritatea de la acelaşi Duh. Catolicii trebuie să cunoască bine aceste idei şi să le prezinte cu iubire şi claritate.

– Ce sfat aţi da cuiva care ar vrea să acorde Bibliei un loc mai important în viaţa sa?
– Să citească Biblia, din inima Bisericii. Să citească Biblia împreună cu Biserica, cu Vechiul şi Noul Testament aşa cum apar ele împreună în Lecţionar. Să o asculte la Liturghie, dar să o şi citească, chiar înainte de Liturghie ca pregătire sau după, ca meditaţie. Citirea Scripturii cu devoţiune şi participarea la Liturghie creează un fel de cerc. Şi să citească „Dei Verbum”! Limbajul său este de fapt foarte simplu şi accesibil cititorilor laici. Am citit documentul de zeci de ori. Nu devine ceva vechi, ci este cunoscut mai bine.