Impresii după întâlnirea de la Manila
29.01.2003, Lugoj (Catholica) - Catholica a stat de vorbă cu PS Alexandru Mesian, Episcop al Eparhiei greco-catolice de Lugoj, la puţin timp după întoarcerea sa de la Manila, locul desfăşurării între 22 şi 26 ianuarie a Întâlnirii Mondiale a Familiilor.
– Preasfinţite, cum aţi ajuns să participaţi la Manila?
– Am fost invitat de Cardinalul Alfonso López Trujillo, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Familie, încă din luna iulie a anului trecut. După ce am primit acordul IPS Mitropolit Lucian Mureşan, am răspuns afirmativ invitaţiei, astfel că săptămâna trecută am participat cu mare plăcere la cea de-a patra Întâlnire Mondială a Familiilor. De fapt, la Manila a participat o mică delegaţie din România, în care s-au mai aflat Arhiepiscopul şi Mitropolitul romano-catolic de Bucureşti IPS Ioan Robu, Vicarul Patriarhal ortodox PS Vincenţiu Ploieşteanu, precum şi un cuplu greco-catolic din Oradea – deci în total cinci persoane.
– Ce impresie v-a lăsat întâlnirea de la Manila?
– Am participat la tot programul şi am fost impresionat de organizare. Am mai participat şi anul trecut la Ziua Mondială a Tineretului, şi mă bucur de aceste manifestări cu participări impresionante, care atrag atenţia lumii asupra unor mesaje – acum a fost vorba despre familie, sau, citând tema, despre „Familia creştină: o veste bună pentru cel de-al treilea mileniu”. Au participat persoane din 68 de ţări, iar la Liturghia finală au participat, se pare, aproape un milion de persoane. Am apreciat discursurile susţine de Cardinalii participanţi, discursul Sfântului Părinte transmis prin satelit, precum şi mesajul final al întâlnirii, care sper să fie tradus şi în limba română.
– Dar contactul cu Filipine ce impresii v-a produs?
– A fost o experienţă interesantă. Filipine este o ţară majoritar catolică într-o zonă (continentul asiatic) care nu este tradiţional catolică. Înainte de a merge acolo, am fost curios să aflu mai multe despre această ţară şi am răsfoit Anuarul Pontifical. Am aflat astfel că pe teritoriul Diecezei de Manila locuiesc zece milioane de suflete, din care nouă milioane sunt catolice. Oraşul Manila este unul foarte populat, şi un loc al contrastelor: am vizitat periferia, unde am văzut familiile sărace care trăiesc în „colibe” de carton, dar şi construcţiile foarte moderne din zona bogată a sa.
Atât cât am putut observa viaţa comunităţii catolice filipineze, am rămas plăcut impresionat. O altă cifră din Anuarul Pontifical este grăitoare: 250.000 de botezuri într-un singur an. Dar nu numai la acest capitol stau bine filipinezii: există numeroase hirotoniri, numeroase vocaţii la călugărie. Catolicii filipinezi mi-au părut modeşti, simpli, cumva în contrast cu îngâmfarea europenilor. În zonă, ei reprezintă o oază de spiritualitate. În Manila există trei universităţi catolice la care vin şi studiază tineri din toată Asia, coreeni, japonezi şi alţii.
– Înainte de a pleca în Filipine, aţi făcut o declaraţie în care vorbeaţi despre importanţa familiei pentru Dvs personal. Ne-aţi putea da detalii în acest sens?
– Desigur. Fundamentele morale şi spirituale mi le-am însuşit în familie. Familia noastră extinsă (am fost opt fraţi), numără aproape 100 de persoane. Ne întâlnim anual vara, pentru a petrece timp împreună, în comuniune. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că familiile noastre sunt serioase şi au depăşit mereu împreună momentele dificile prin care trece orice familie. Iar vocaţia la căsătorie s-a împletit cu cea la preoţie, astăzi cinci nepoţi ai mei fiind preoţi. Familia continuă deci să ocupe un loc important în viaţa mea şi îi datorez multe.
Asistăm din păcate în aceste vremuri la atacuri constante asupra familiei. Divorţul, eutanasia, avortul, controlul total al naşterilor, iar mai nou uniunea homosexuală, subminează familia, celula de bază a societăţii. Chiar şi clonarea, despre care se vorbeşte atât de mult în aceste zile, reprezintă o ameninţare pentru familie. Toţi trebuie să conştientizăm acest fenomen şi să conlucrăm la protejarea familiei. Cristos a ridicat familia la nivel de Sacrament. Prin căsătorie, cuplul primeşte harul pentru a-şi împlini misiunea. Este nevoie desigur de multă rugăciune pentru a repara mentalitatea deformată despre familie, pentru ca familia, care este o taină, să cultive darurile primite. Şi voi încheia cu un fapt care m-a impresionat deosebit de plăcut: la televiziunea filipineză, în filme, în reclame, sunt întotdeauna prezenţi şi copiii lângă părinţi. Iubirea din familie trebuie să se manifeste şi prin roade, iar acestea sunt copiii.
