PS Florentin: „Să privim înainte cu speranţă” (I)

20.01.2003, Cluj-Napoca (Catholica) - Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, a dat la 18 ianuarie 2003 o nouă Scrisoare pastorală: „Să privim înainte cu speranţă”, în care, la început de an, reia pentru credincioşii săi câteva dintre principalele idei şi linii de orientare a trei documente pontificale recente: Scrisoarea apostolică „Novo Millenio Ineunte”, Scrisoarea apostolică „Rosarium Virginis Mariae”, şi Mesajul Sf. Părinte pentru Ziua Mondială a Păcii: „Pacem in terris – o angajare permanentă”.

Readucând în atenţie modelul Sf. Iosif, propus spre meditare în Scrisoarea sa pastorală de la Crăciunul anului 2002, Episcopul aminteşte faptul că „Dumnezeu are nevoie de persoane dispuse să accepte şi să colaboreze cu harul Său. El face să răsară noi sfinţi din oameni simpli, care acceptă să fie colaboratorii Săi la împlinirea Planului divin”. „În contextul postmodernismului actual”, observă Preasfinţitul, „în care se pare uneori că totul se îndreaptă împotriva lui Dumnezeu, există o mare `sete` de Cuvântul Scripturii şi o mare nevoie de lumina Evangheliei. (…) După modelul lui Iosif şi noi suntem chemaţi să contemplăm chipul lui Isus. Să-L privim în trăsăturile Sale istorice şi în misterul Său, să-L primim în prezenţa Sa sacramentală în Biserică şi în lume, să-L ocrotim, să-I păstrăm prezenţa în noi, să-L mărturisim ca sens al istoriei şi lumină a drumului nostru.”

Din Scrisoarea apostolică Novo Millenio Ineunte, Episcopul citează cuvintele Sfântului Părinte: „Fiul lui Dumnezeu, (…) contemplat şi iubit, ne invită încă o dată să mergem pe Cale: ‘Mergeţi şi convertiţi popoarele, botezându-le în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Spiritului Sfânt’ (Matei 28,19)”. Condiţiile pentru a putea contempla chipul lui Cristos sunt: a cunoaşte Sfânta Scriptură, a ne lăsa conduşi de harul divin (cf. N.M.I., n.19-20). „Experienţa tăcerii şi a rugăciunii oferă cadrul potrivit în care se poate dezvolta şi desăvârşi adevărata contemplare a chipului lui Hristos, este experienţa trăită în mica familie din Nazaret”.

Vorbind despre „Sfinţenia în zilele noastre”, PS Florentin subliniază faptul că „Perspectiva spre care trebuie să se orienteze orice program pastoral este aceea a sfinţeniei, pentru ca viaţa fiecărui creştin botezat să se poată purifica şi reînnoi profund. Darul sfinţeniei, oferit tuturor creştinilor botezaţi, reprezintă de fapt şi datoria care trebuie să orienteze viaţa creştinului: `Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastra` (1Tes. 4,3) (cf. N.M.I., n.30).”

Pentru a arăta „Importanţa rugăciunii şi a participării la sfintele Sacramente”, Episcopul spune: „A trăi rugăciunea comunitară a Bisericii în Liturgie, împreună cu experienţa personală de rugăciune, constituie secretul unei vieţi spirituale adevărate. După modelul Sf. Familii unită în bucurii spirituale, dar unită şi în dificultăţi, aflându-se în continuă rugăciune pentru a putea împlini planul divin, comunităţile noastre creştine trebuie să devină autentice `şcoli` de rugăciune, începând din familii, continuând în parohii şi asociaţii laice” (cf. N.M.I., n. 31-33).

Pornind tot de la cuvintele Sfântului Părinte, Episcopul subliniază faptul că „participarea la Sfânta Liturghie duminicală trebuie să fie pentru orice creştin `sufletul duminicii`”, şi că, în contextul actual al acutei crize de spiritualitate, „cei dintâi creştinii trebuie să combată păcatul oriunde şi oricând va fi nevoie. Pentru aceasta trebuie început mai întâi cu propria persoană, propria convertire, redescoperind valoarea Sacramentului Mărturisirii păcatelor, Taina Spovedaniei, calea pentru a dobândi iertarea şi ştergerea păcatelor săvârşite” (cf. N.M.I., n. 36-37).

PS Florentin aminteşte în continuare „un principiu esenţial al viziunii creştine despre viaţă”: primatul harului. În faţa ispitei de a ne baza numai pe capacităţile noastre, „Dumnezeu ne cere însă o reală colaborare cu harul Său şi ne invită să investim inteligenţă şi forţă de acţiune în slujirea realizării Împărăţiei cerurilor. Rugăciunea ne aminteşte în mod constant primatul lui Hristos şi, în raport cu El, primatul vieţii interioare şi al sfinţeniei, în cadrul scării valorilor vieţii noastre. Atunci când primatul harului nu este respectat, să nu ne mirăm dacă proiectele noastre cunosc eşecul şi ne lasă în suflet un sentiment de frustrare (cf. N.M.I., n.38).”

Sub titlul „Ascultarea, vestirea şi trăirea Cuvântului: spiritualitatea de comuniune”, Eparhul de Cluj-Gherla reia îndemnul Sfântului Părinte ca „ascultarea Cuvântului să fie însoţită de meditaţie şi rugăciune `după vechea şi mereu actuala tradiţie lectio divina` pentru a se surprinde în textul biblic cuvântul care interpelează, orientează şi modelează existenţa (cf. N.M.I., n.39)”, pentru a se realiza astfel „noua evanghelizare” (cf. N.M.I., n.40).

„Având `privirea sufletului` îndreptată asupra Misterului Preasfintei Treimi, să fim disponibili să privim pe fratele de credinţă în cadrul unităţii profunde a Trupului mistic al Bisericii, să-i împărtăşim bucuriile şi suferinţele, să-i intuim dorinţele şi să ne preocupe trebuinţele sale. Să fim dispuşi să vedem ceea ce este pozitiv în celălalt, să-l apreciem ca pe un dar al lui Dumnezeu. Să ştim să înţelegem, să purtăm `povara` alături de fraţii noştri, respingând tentaţiile egoiste care generează competiţie, carierism, invidie, ură şi gelozie (cf. N.M.I., n.43)”.

Referitor la „Diversitatea vocaţiilor”, Episcopul arată: „Suveranul Pontif invită la un efort generos pentru promovarea vocaţiilor la preoţie şi la viaţa consacrată printr-o vastă pastoraţie a vocaţiilor, la descoperirea vocaţiilor specifice persoanelor laice. O atenţie sporită să se acorde apărării familiei, instituţia fundamentală a Bisericii şi a societăţii, care trece, în momentul istoric actual, printr-o perioadă de criză şi contestare. Familiilor creştine le revine obligaţia de a oferi un exemplu convingător: o relaţie sacramentală de căsătorie trăită conform planului lui Dumnezeu şi exigenţelor respectării persoanei umane” (cf. N.M.I., n. 46-47).

Arătând faptul că „Sf. Părinte priveşte `cu mare speranţă spre Bisericile din Orient, dorind ca schimbul de daruri care a îmbogăţit Biserica primului mileniu să se reia în mod deplin`”, Episcopul Florentin adaugă: „Amintirea acestui timp trebuie să-i stimuleze pe creştini să meargă împreună, în unitate de credinţă şi în respectul diversităţilor legitime, acceptându-se şi susţinându-se reciproc ca mădulare ale unicului Trup al lui Hristos (cf. N.M.I., n.48)”.

De la comuniunea inter-bisericească, Preasfinţia Sa trece la slujirea universală, pe care creştinii trebuie să o manifeste „printr-o iubire activă şi concretă faţă de orice persoană umană şi în primul rând faţă de cei săraci, cei abandonaţi, cei suferinzi, cei vârstnici (cf. N.M.I., n. 49)”. Descriind lumea celui de-al III-lea mileniu, Episcopul îndeamnă alături de Sfântul Părinte: „Pentru noi, creştinii, acum este momentul de a găsi noi metode de practicare a carităţii, care să se desfăşoare nu numai prin eficacitatea ajutoarelor prestate, ci şi prin capacitatea de a fi alături de cei care suferă. De asemenea, trebuie continuată educaţia în spiritul promovării respectului vieţii fiecărei fiinţe umane de la conceperea ei şi până la încetarea vieţii ei în mod natural” (cf. N.M.I., n. 50-51).

În continuare, Pastorala citează din încheierea Scrisorii Apostolice: „Pasul nostru, la începutul acestui nou secol, trebuie să fie mai sprinten pentru a străbate din nou cărările lumii. Ne însoţeşte în acest drum Fecioara Preasfântă, căreia,…, i-am încredinţat cel de-al treilea mileniu.(…) Isus cel înviat, care ne însoţeşte pe cărările noastre,…, să ne găsească vigilenţi şi pregătiţi pentru a recunoaşte chipul Său şi a alerga spre fraţii noştri pentru a le duce marea veste: L-am văzut pe Domnul!” (Ioan 20,25), (cf. N.M.I., n.58-59).