Sesiune ştiinţifică şi celebrare ecumenică la Roman
20.01.2003, Roman (Catholica) - Astăzi, 20 ianuarie 2003, la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, a avut loc Comunicarea ştiinţifică cu titlul „O comoară în vase de lut”. După cuvântul de deschidere al decanului Facultăţii de Teologie Pastorală, pr. Iosif Bişoc, au urmat, în ordine, dizertaţiile susţinute de către pr. prof. Cornel Berea, SDV; PS Ioachim Băcăoanul, Episcopul Vicar ortodox al Romanului; PS Petru Gherghel, Episcopul romano-catolic de Iaşi, aflăm dintr-un material furnizat de pr. Victor-Emilian Dumitrescu.
În prelegerea cu titlul „Emigranţii, fiii Bisericii lui Cristos”, Pr. Prof. Cornel Berea, SDV, a prezentat în faţa unui numeros auditoriu una dintre problemele actuale ale pastoraţiei, cea a emigranţilor. După ce a prezentat mesajul biblic despre cel considerat „străin”, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, pr. Cornel a expus contextul în care răsună astăzi acest mesaj biblic, îndeosebi din punct de vedere al fenomenelor globalizării şi emigrării. Emigrarea nu este o problemă numai politică sau sociologică, ci şi o problemă actuală a Bisericii, chiar ecumenică, ce ne îndeamnă să luam atitudine şi să ne revizuim obiectivele pastorale, tocmai pentru a ţine pasul cu timpurile şi cu probleme oamenilor de astăzi.
Au urmat câteva piese corale din repertoriul religios bizantin şi latin, interpretate de studenţii teologi franciscani, după care Comunicarea ştiinţifică a continuat cu conferinţa PS Ioachim Băcăoanul: „Ecumenismul sau întoarcerea către moştenirea comună”. PS Ioachim a observat că anul acesta reprezintă un an jubiliar al iniţiativei denumită „Octava mondială de rugăciune pentru unitatea creştinilor”, deoarece se împlinesc 70 de ani de când un pastor protestant şi un abate catolic au început, în perioada 1932-1933, acele întâlniri comune de rugăciune, extinse astăzi la întreaga lume creştină.
Episcopul ortodox a arătat că starea de diviziune pentru creştinii din primele veacuri era de neconceput, lucru datorat faptului că cine menţinea unitatea în acele timpuri nu erau oamenii, ci Duhul Sfânt, iar limbajul Bisericii era acela al Duhului Sfânt, limbajul iubirii. Simbolul unităţii Bisericii era cămaşa necusută a lui Cristos, sfâşiată astăzi de noi oamenii. Astfel, ceea ce nu au făcut păgânii, reprezentaţi de soldaţii romani care l-au răstignit pe Mântuitorul, au făcut mai târziu creştinii însăşi.
Ecumenismul poate fi cultivat în două direcţii: pe verticală, aceasta implicând reconcilierea la nivelul adevărurilor de credinţă şi teologice, şi pe orizontală, în sensul unei opţiuni comune de a înfrunta problemele societăţii şi ale omului de astăzi, motiv de angajare comună şi de forţă, căci slujirea semenului este misiunea dintotdeauna a creştinismului. Potrivit Episcopului Vicar, ecumenismul trebuie să însemne şi un dinamism în aprofundarea propriilor noţiuni de credinţă şi o traducere a propriilor trăiri duhovniceşti într-un limbaj accesibil altora, în vederea unei reciproce cunoaşteri şi îmbogăţiri spirituale.
În intervenţia sa: „Paşi spre o cultură a ecumenismului”, PS Petru Gherghel s-a axat pe ilustrarea „paşilor” făcuţi în direcţia unei noi spiritualităţi ecumenice. Pornind de la tema „O comoară în vase de lut” (cf. 2Cor 4,7), Excelenţa sa a scos în evidenţă faptul că fragilitatea noastră umană este în posesia unei „comori” care ne-a fost dată de sus: moştenirea de credinţă pe care am primit-o de la Apostoli, Cuvântul lui Dumnezeu, Tainele lui Cristos, Cristos însuşi. Nu este suficient să fim purtătorii acestei comori, ci trebuie să dăm mărturie despre ea, pentru ca oamenii să vadă măreţia lui Dumnezeu şi strălucirea chipului lui Cristos în condiţia fragilităţii noastre umane.
Această „comoară” nu este proprietatea unei Biserici sau a alteia, este a tuturor celor care cred în Cristos şi sunt chemaţi să dea mărturie despre El. Diviziunea dintre creştini este un scandal şi deci o contra-mărturie a acestei comori. Cristos este şi va rămâne unul, comoara va fi aceeaşi, Evanghelia este unică, chiar Biserica este în fond universală şi unic sacrament universal de mântuire, dar deseori în istorie elementul uman al fragilităţii noastre a creat dezbinare, poate pentru că a fost preţuit mai mult decât comoara cea dată de sus.
Preasfinţitul Gherghel a trecut apoi în revistă tentativele de unire făcute de-a lungul veacurilor de diferitele Biserici, fără rezultate concrete, dar constituind totuşi paşi importanţi în această direcţie. A expus, de asemenea, paşii făcuţi de Biserica Catolică, îndeosebi prin documentele bisericeşti promulgate pe acestă temă, ca şi impulsul decisiv dat de către Conciliul Vatican II şi de initiaţivele Sanctităţii Sale, Papa Ioan Paul al II-lea. Episcopul Gherghel a prezentat apoi Charta Ecumenică europeană, din 21 aprilie 2001, document programatic care angajează responsabil fiecare Biserică în parte. Poate că Europa se va uni într-o zi, dar unitatea politică, teritorială şi economică nu va fi suficientă, căci dacă Bisericile nu se vor uni, Europa va fi lipsită de inimă, după o celebră afirmaţie a Mitropolitului Banatului, IPS Nicolae Corneanu.
Conferinţa s-a încheiat cu o întrebare retorică: „La ce punct suntem noi cu ecumenismul?” Se pare că primăvara ecumenică a trecut şi urmează strădania obositoare a verii, dacă vrem să ajungem ca în toamna ecumenică să culegem roadele unităţii. „Ne-am apropiat împreună de muntele Ceahlău, frumos în măreţia sa. Acum urmează să-l şi urcăm împreună, un urcuş care nu se anunţă deloc uşor, dar care nu este nici imposibil”.
Actul academic s-a terminat cu o celebrare liturgică ecumenică, cu ocazia Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor (18-25 ianuarie), constând într-o oră de rugăciune, prezidată de ambii Episcopi, celebrare la care au participat umplând până la refuz capela Institutului numeroşi credincioşi, catolici şi ortodocşi, din Roman şi împrejurimi, care şi-au însoţit păstorii. Au fost prezenţi reprezentanţi ai autorităţilor civile atât locale cât şi judeţene.
