Interviu cu PS Petru Gherghel despre românii din Italia

02.12.2002, Iaşi (Ercis.ro) - În perioada 12-28 noiembrie, Episcopul romano-catolic de Iaşi, PS Petru Gherghel, a dorit să viziteze toate comunităţile de români din Italia, să stea de vorbă cu credincioşii, să le vadă condiţiile de viaţă şi să-i întâlnească pe păstorii lor sufleteşti. La întoarcerea acasă păstorul diecezei a avut bunăvoinţa să răspundă la câteva întrebări.

– Preasfinţite, v-aţi întors recent din Italia şi am vrea să ştim dacă această vizită, pe care aţi făcut-o, a fost una oficială sau una pastorală pentru românii de acolo.
– Vizita, pe care am făcut-o, consider că face parte din programul meu pastoral. Practic trebuie să spun că foarte mulţi credincioşi ai diecezei noastre au plecat în alte părţi la lucru, mai ales în Italia. Consider că în Italia se află în jur de 20.000 de credincioşi romano-catolici din Dieceza de Iaşi, răspândiţi în diferite localităţi. Un asemenea număr nu poate fi lăsat fără o îngrijire specială. De aceea, consider că vizita pe care am făcut-o în perioada 12-28 noiembrie, a fost una pastorală.
– Ce întâlniri şi celebrări mai deosebite aţi avut cu românii de acolo?
– Această vizită pastorală a avut mai întâi scopul de a însoţi şi a prezenta trei preoţi noi aleşi să dea asistenţă spirituală credincioşilor aflaţi acolo. Cei trei preoţi vor lucra în partea de nord a Italiei: la Verona, în Dieceza de Faenza şi în Dieceza de Torino. Aceasta a fost una din preocupările mele pentru care am luat legătura cu responsabilii pentru pastoraţia emigranţilor din aceste dieceze şi, pe cât posibil, şi cu episcopii locului. A doua dorinţă a fost să întâlnesc, cu adevărat, credincioşii din nordul Italiei. În acest sens am participat la câteva celebrări cu totul deosebite. Mai întâi în Parohia Villanova de lângă Faenza unde a rămas pr. Claudiu Gherghel. M-am bucurat foarte mult pentru că am întâlnit un grup de credincioşi cu o dorinţă mare de a avea un preot în mijlocul lor. Apoi am fost la Torino pentru a celebra împreună cu credincioşii români din această zonă Ziua Emigranţilor. Aici l-am întâlnit pe pr. Gheorghe Miclăuş şi l-am prezentat pe pr. Anton Jicmon care va ajuta la asistenţa spirituală a credincioşilor din oraş şi din împrejurimi. În al treilea rând am fost la Prato unde i-am întâlnit pe preoţii care se află în acele părţi, printre care: pr. Dominic-Felician Petre-Antica şi pr. Daniel Diac. La Roma, ca şi la Aquila, am avut bucuria de a mă întreţine cu preoţii aleşi de noi şi însărcinaţi cu această muncă grea, dar plină de satisfacţii: Mons. Anton Lucaci, coordonator general, pr. Adrian Dancă, pr. Iosif Enăşoae, pr. Valerian Enăşcuţ şi pr. Pavel Antăluţe. Apoi am avut bucuria de a-l întâlni pe pr. Ioan Jicmon la Padova şi împreună cu el şi pe credincioşii din Verona pentru a-l prezenta pe pr. Maricel Medveş. Acestea au fost momentele importante în care i-am întâlnit pe preoţii şi credincioşii din Moldova, aflaţi în Italia. Pot să spun că a fost cu adevărat o împlinire sufletească şi un răspuns la grija pastorală pentru emigranţii aflaţi în Italia.

– Aţi avut şi întâlniri oficiale la Vatican sau cu alţi episcopi?
– Am avut bucuria să-l întâlnesc din nou pe Sfântul Părinte la audienţa generală de miercuri, 20 noiembrie. I-am exprimat mulţumirea pentru că a onorat România primindu-l pe Preafericitul părinte patriarh Teoctist şi delegaţia care l-a însoţit; i-am cerut o binecuvântare specială pentru credincioşii care se află în Italia, precum şi pentru dieceza noastră şi pentru Sinodul care se află în curs de desfăşurare.

– Îl cunoaştem cu toţii pe Mons. Anton Lucaci. Are o nouă responsabilitate în cadrul comunităţii române din Italia?
– Am avut la Roma o întâlnire specială cu Mons. Anton Lucaci, recunoscut şi numit de către Conferinţa Episcopală Română ca asistent general cu pastoraţia credincioşilor romano-catolici din Italia. Era însoţit şi de pr. Adrian Dancă, cel care îl secondează în această misiune atât la Radio Vatican, cât şi în pastoraţia credincioşilor români. Am făcut cu el o analiză detaliată, cerându-i să se deplaseze în zonele în care se află mulţi credincioşi din dieceza noastră şi l-am rugat să-i stimuleze, să-i susţină şi să-i încurajeze pe părinţii care se află în această muncă în zona de nord şi pe cei care se află la Roma. De asemenea, i-am prezentat şi numele preoţilor aleşi pentru o astfel de muncă.

– Ca o informaţie pentru cei din Italia: unde pot găsi o Liturghie în limba română?
– Deja este cunoscut că în Italia există posibilitatea de a participa la Liturghii în limba română la Roma, Torino, Padova, Firenze, Prato, Verona şi Villanova (Dieceza de Faenza). Acestea sunt centrele unde credincioşii pot afla preoţii şi pot să se întâlnească pentru celebrările sfinte. Creştinii catolici români beneficiază nu numai de celebrarea sfintei Liturghii, ci primesc şi asistenţă pentru trăirea sacramentelor.

– Pentru viitor, ca planuri aveţi şi alte cereri de preoţi în Italia?
– Sunt multe cereri pentru a trimite preoţi pentru a-i asista pe credincioşii români ce se află în diferite zone ale Italiei. Sigur că ne gândim să mai trimitem şi alţi preoţi pentru a asigura pastoraţia, acolo unde se impune. Chiar recent am primit un apel telefonic de la episcopul de Asti, care cerea să trimitem un preot, pentru că şi acolo se află credincioşi români şi au nevoie de asistenţă spirituală.

– Din ce povestiţi, bănuiesc că aţi avut şi momente foarte emoţionante cu românii în Italia…
– Cel mai emoţionant moment a fost cel pe care l-am trăit la Torino, întâlnind comunitatea care este acolo, coordonată de pr. Gheorghe Miclăuş. Aici, cu adevărat, am fost profund mişcat şi am trăit momente cu totul deosebite. A fost o atmosferă încărcată de emoţie, mai mult ca atunci când întâlneam mulţimi mari din dieceza noastră. Eram între străini şi totuşi în familia noastră, ca acasă. Erau foarte mulţi care purtau copii în braţe, foarte multe persoane tinere, bărbaţi şi femei, erau cu adevărat dornici să fie împreună şi m-am bucurat că am putut să-i întâlnesc. Erau cel puţin 30 de ministranţi, semn că acolo unele familii deja s-au stabilit cu copii; asta produce emoţie pentru orice episcop. Am putut descoperi la Padova în persoana părintelui Ioan Jicmon, recent ajuns acolo, o mare speranţă pentru că Sfinţia sa nu se ocupă numai de cei care se află în oraş sau prin împrejurimi, ci şi de cei din oraşele mai îndepărtate, cum ar fi Bologna, Veneţia şi alte localităţi unde sunt credincioşi şi unde se deplasează pentru a-i încuraja şi a le fi alături. Mi-a cerut insistent să vină şi alţi preoţi care să-l ajute în această asistenţă a credincioşilor. El, de fapt, are un plan şi o dorinţă de a fi în zonă ca un punct de comuniune cu ceilalţi preoţi care vor lucra în zona de nord a Italiei.

– În mod normal, Excelenţa voastră şi preoţii găsesc înţelegere la preoţii şi episcopii italieni?
– Da, în majoritatea cazurilor nu numai că am găsit înţelegere, chiar am avut şi invitaţii serioase şi chiar apeluri pentru a veni şi a-i însoţi pe credincioşii noştri. M-am bucurat tare mult că am găsit înţelegere la Torino, la Padova (unde este o comunitate foarte puternică). La Verona am vorbit cu episcopul locului, un prieten al românilor, şi era foarte interesat de creştinii noştri. A fost, în schimb, mai greu de găsit cel care se ocupă direct cu pastoraţia emigranţilor, de a găsi modalitatea cum să fie inserat şi cum să activeze preotul acolo, unde credincioşii români sunt răspândiţi pe spaţii largi.

– Văzându-i şi întâlnindu-i, ce le-aţi spus românilor din Italia?
– Le-am spus că noi din România îi considerăm ca membri ai familiei noastre lărgite, că dieceza noastră are deja o mulţime de membri răspândiţi în Italia, Irlanda, Spania, Israel şi în alte părţi ale lumii şi că ei trebuie să se simtă mereu legaţi de cei care sunt acasă. De asemenea, le-am repetat că şi ei fac parte din Biserica noastră care celebrează Sinodul diecezan. În sfârşit, i-am invitat ca să păstreze neîncetat caracterul minunat al familiei tradiţionale, cea care a fost în stare să producă atâtea bucurii şi care este singura capabilă să creeze un climat fericit pentru o dezvoltare spirituală şi materială. (A consemnat pr. Iosif Dorcu)