Sfântul Scaun respinge acuzaţiile unui istoric evreu

21.11.2002, Roma (ZENIT) - Într-un articol de două pagini din ziarul roman `La Repubblica`, un istoric evreu, Michael Marrus, profesor de Istorie a Holocaustului de la Universitatea din Toronto şi fost membru al Comisiei, acum dizolvate, a istoricilor evrei şi creştini, a redeschis discuţiile asupra relaţiilor Vaticanului cu nazismul, şi a afirmat că Vaticanul trebuie să răspundă la câteva întrebări critice.

Deşi Sfântul Scaun a anunţat publicarea între 2003 şi 2005 a documentelor secrete referitoare la relaţiile sale cu Germania, agenţia ZENIT i-a cerut pr. iezuit Peter Gumpel, istoric şi relator al cauzei de beatificare a Papei Pius al XII-lea, să răspundă întrebărilor lui Marrus.

Profesorul din Toronto are îndoieli asupra relaţiilor Vaticanului cu „Kristallnacht” din Germania şi violenţa încurajată de autorităţi, care a inclus atacuri asupra cartierelor evreilor, distrugerea sinagogilor şi deportarea evreilor în lagăre de concentrare.

Pr. Gumpel a răspuns: „Când Lordul Rothschild a organizat un miting de protest în Londra împotriva Kristallnacht [în 1938], Eugenio Pacelli, Secretarul de Stat al Vaticanului, a trimis, în numele Papei Pius al XI-lea, o declaraţie de solidaritate cu evreii persecutaţi”. „Protestul Sfântului Scaun a fost citit în timpul mitingului”, a spus pr. Gumpel. „Textul integral al declaraţiei Vaticanului se află în al şaselea volum al `Actes et documents du Saint Siège relatifs à la seconde guerre mondiale` (ADSS), la paginile 12 şi 13, şi la pagina 539 din anexă”.

În articolul său din `La Repubblica`, Marrus spune că ar vrea să ştie ce au spus Cardinalii germani în cele două întâlniri pe care le-au avut cu Papa Pius al XII-lea în 1939. Pr. Gumpel a răspuns că „sunt publicate 49 de pagini – de la pagina 387 la pagina 436 – în al doilea volum al ADSS, în care se poate citi textul integral al celor două întâlniri. Sfântul Părinte şi Cardinalii erau pe deplin împotriva lui Hitler, dar ştiau că trebuie acţionat cu multă precauţie, întrucât Enciclica din 1937 `Mit Brennender Sorge` împotriva nazismului cauzase numai persecuţii, iar izbucnirea războiului era iminentă”.

Marrus a mai spus că Pius al XII-lea i-a ajutat numai pe acei evrei care s-au convertit la catolicism. Istoricul iezuit a amintit, în acest sens, că „faptele vorbesc de la sine: Sfântul Scaun a cheltuit milioane de dolari pentru a-i salva pe evrei, indiferent dacă erau sau nu botezaţi. În unele cazuri, Papa Pacelli nu se mulţumea doar cu obţinerea vizei de intrare în America de Sud a evreilor germani, ci căuta bani cu care să le plătească călătoria”.

Marrus a sugerat, de asemenea, că Vaticanul a abandonat conducerea poloneză aflată în exil în Londra. „Aşa cum este clarificat în al treilea volum din ADSS, Episcopii polonezi nu erau toţi de acord cu protestele publice, considerând că acestea vor înrăutăţi situaţia”, a spus pr. Gumpel. Şi a adăugat: „Atunci când, la cererea Papei Pius al XII-lea, un preot italian i-a dus broşuri Cardinalului Adam Sapieha, Arhiepiscop de Cracovia, pentru ca acesta să le distribuie printre Episcopii şi clerul polonez, broşuri în care se afirma că Papa era cu ei, Cardinalul nu a voit să le primească”.

Pr. Gumpel a citat cuvintele Cardinalului: „Îi mulţumesc Sfântului Părinte. Dragă Monseniore, nimeni nu ştie mai bine decât noi, polonezii, cât de plăcut şi de important este interesul pe care îl are Papa faţă de noi. Dar o demonstraţie publică a afecţiunii şi a interesului Papei faţă de problemele noastre nu este necesară, deoarece nu ar face decât să le sporească. Nu ştii că dacă aş publica acestea, dacă ei ar găsi hârtiile acestea în casa mea, represaliile naziştilor s-ar înteţi foarte mult?”.

În articolul său din `La Repubblica`, Marrus s-a referit şi la un mesaj scris de Mitropolitul greco-catolic Andrzeyj Szeptycky de Lviv, care spunea că catolicii colaborează cu naziştii. „Am citit scrisoarea Mitropolitului Szeptycky de mai multe ori şi spune exact invers”, afirmă pr. Gumpel. „Într-un pasaj, el spune: `Trebuie să menţionez cu mare recunoştinţă ajutorul pe care l-am primit de la catolicii germani prin canalele unei asociaţii dedicate ajutorării germanilor din afara Germaniei`. Nu înţeleg cum ar putea fi văzută o aluzie la nazism în aceste afirmaţii, modificând întreg sensul scrisorii”.

În încheierea articolului său, Marrus se referă la apelurile Arhiepiscopului Konrad von Preysing de Berlin, pe care mai târziu Papa Pius al XII-lea l-a creat Cardinal, şi deplânge faptul că Biserica nu a făcut apeluri publice împotriva nazismului în acei ani.

Pr. Gumpel a răspuns: „Experienţe dureroase au demonstrat conducătorilor Bisericii Catolice că, după fiecare protest public, avea loc o reacţie opusă decât cea dorită. Robert M. W. Kempner, reprezentantul Statelor Unite la Procesul de la Nuremberg, a subliniat clar că Sfântul Scaun nu putea acţiona altfel”. „Orice acţiune publică ar fi costat mult sânge, în timp ce atitudinea prudentă adoptată de Papa Pius al XII-lea şi de autorităţile bisericeşti a ajutat, pe căi ascunse, sute de mii de evrei”, a afirmat istoricul iezuit.

Pr. Gumpel a spus în încheiere: „Împărtăşesc speranţa istoricului Michael Marrus de `a vedea discuţia asupra Papei Pius al XII-lea normalizata`, dar acest lucru trebuie făcut cu obiectivitate, onestitate şi dreptate”.