Biblia cu ilustraţii – eveniment bisericesc-misionar şi educativ-cultural
16.11.2002, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - Astfel este apreciată de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist Arăpaşu (am citat din Cuvânt înainte) cea mai recentă ediţie românească ortodoxă a Bibliei, lansată la 14 noiembrie curent la Bucureşti, în cadrul Zilei Bibliei.
„Biblia cu ilustraţii”, apărută în Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, cu colaborarea SBIR (care a asigurat culegerea computerizată, corectura şi aranjarea ilustraţiilor în pagină), îl are ca redactor pe Diacon conf. univ. dr. Ioan Caraza, secretar general al SBIR, şi ca tehnoredactor pe Protos. Vartolomeu Bogdan. Hârtia specială ca şi celelalte materiale necesare tipăririi Bibliei cu ilustraţii au fost asigurate de Societăţile Biblice Unite (UBS). Textele scripturistice au fost alese de Pr. dr. Sabin Verzan (1928-1997) care, în colaborare cu specialişti în artă creştină din România, a adunat peste 800 de reproduceri de icoane, miniaturi, broderii religioase, geme etc. Cele mai vechi dintre acestea datează din secolul III. În anii 1975-1985, Pr. Sabin Verzan a realizat pe baza acestei colecţii lucrarea în cinci volume „Arta creştină în România”.
Pentru Biblia cu ilustraţii au fost selectate 321 de reproduceri color din colecţia Verzan. Actuala ediţie a Bibliei reprezintă un evident progres faţă de alte ediţii ale Bibliei ilustrate, precum Mica Biblie din 1913 şi Biblia ilustrată din 1936 (amândouă în alb-negru), realizate de Episcopul Nicodim Munteanu (viitorul Patriarh din 1939-1948) în colaborare, pentru cea de a doua, cu I.D. Ştefănescu, profesor de istoria artei creştine.
Biblia cu ilustraţii „pune în lumină apostolicitatea şi vechimea creştinismului românesc, profunzimea şi autenticitatea trăirii adevărului scripturistic în spaţiul carpato-dunăreano-pontic, modul în care acest adevăr scripturistic este tălmăcit în imagini de o negrăită frumuseţe şi sinceritate de zugravii bisericeşti”, după cum se arată în Introducerea lucrării. Aceeaşi Introducere remarcă „succesiunea neîntreruptă” a acestor tălmăciri, „din cele dintâi zile ale Creştinismului românesc până în epoca noastră, într-o deplină unitate de gând şi de simţire creştină şi românească”.
