Arhivele Secrete din Vatican confirmă opoziţia Bisericii faţă de nazism

15.11.2002, Vatican (ZENIT) - Arhivele Secrete din Vatican susţin prin documente opoziţia Bisericii Catolice faţă de nazism, precum şi persecuţia pe care a suferit-o în timpul dictaturii lui Hitler.

Mijloacele de informare au publicat zilele trecute ştiri contradictorii asupra datei viitoarei deschideri a arhivelor din Vatican. Agenţia Zenit, consultând surse directe din Vatican, a putut afla că începând din februarie 2003 vor fi puse la dispoziţia specialiştilor documentele referitoare la pontificatul Papei Pius al XI-lea (Achille Ratti), din 1922 până în 1939, însă numai documentele care ţin de relaţiile dintre Sfântul Scaun şi Germania.

În realitate, va fi posibil accesul la două arhive diferite: Arhivele Secrete din Vatican şi Arhivele Secretariatului de Stat al Sfântului Scaun. Aceste documente conţin în principal instrucţiunile şi corespondenţa dintre Sfântul Scaun, nunţiaturile şi episcopii germani.

Concomitent cu deschiderea arhivelor, Sfântul Scaun va publica apoi 6 cd-uri cu documente şi numele persoanelor ajutate de Biserica Catolică între 1939 şi 1946, asupra cărora Biroul de Informaţii din Vatican a făcut cercetări. Activităţile acestui Birou, puţin cunoscut de publicul larg, au servit la găsirea a mii de persoane. În primele săptămâni din al doilea Război Mondial, în septembrie 1939, Papa Pius al XII-lea a creat acest departament cu misiunea specială de a oferi ajutor şi sprijin victimelor de război.

Agenţia Zenit a avut acces la un document informativ întocmit de Sfântul Scaun în 1948 („Aperçu sur l`oeuvre du Bureau d`Informations Vatican 1939-1949”), cu date statistice şi mărturii, din munca realizată de acest departament. Biroul a adunat 9.891.497 de cereri ale persoanelor care cereau informaţii despre cei dragi ai lor dispăruţi, prin poştă sau prin mesaje trimise prin curier. Prin investigaţiile Biroului au putut fi găsite aproximativ 36.877 de persoane.

Biroul era împărţit în 16 secţiuni. Secţiunile care aveau cel mai mult de muncă erau cele care se ocupau de prizonieri, de cei repatriaţi şi de iudeii persecutaţi. Pentru a ne face o idee despre eficacitatea şi despre munca imensă depusă de acest Birou este semnificativă mărturia lui Jacob Freedman, croitor din Boston.

La 26 ianuarie 1940, publicaţia `Canadian Jewish Chronicle` a relatat povestea lui. Domnul Freedman era îngrijorat de soarta surorii sale şi a nepotului său, care se aflau în Polonia, ocupată de nazişti. A scris Departamentului de Stat şi Crucii Roşii, însă nimeni nu i-a putut oferi informaţii. Atunci i-a scris Papei Pius al XII-lea. După câteva luni, Cardinalul Luigi Maglione, mare cancelar al Institutului Pontifical de Arheologie Creştină, l-a informat pe domnul Freedman că familia sa era sănătoasă şi în siguranţă în Varşovia.

Conform `Canadian Jewish Chronicle`, Freedman a scris: „Nu am cuvinte să exprim ceea ce simt. M-a impresionat faptul că v-aţi interesat de cazul meu, cu toate lucrurile importante pe care le aveţi de făcut”. Domnul Freedman a recunoscut că „este lucrul cel mai bun, mai minunat şi mai frumos care mi se putea întâmpla”.