Despre evanghelizarea prin noile mijloace de comunicare

04.11.2002, Roma (ZENIT) - Mijloacele de comunicare socială, ca un nou „areopag” al lumii moderne, nu sunt numai instrumente de evanghelizare, ci chiar „spaţii” de întâlnire între mesajul creştin şi viaţa oamenilor din secolul al XXI-lea. În această nouă realitate, Internetul ocupă un loc central.

Reflectând asupra Intenţiei Misionare indicate de Sfântul Părinte pentru luna noiembrie – „Pentru ca participarea activă a creştinilor să sprijine răspândirea Evangheliei prin noile mijloace de comunicare socială” -, Paola Bignardi, preşedintele Acţiunii Catolice din Italia, a ţinut să amintească cum Conciliul Vatican II a descoperit capacitatea acestor mijloace de a „întări şi îmbogăţi spiritul, şi de a răspândi şi consolida Împărăţia lui Dumnezeu”.

„Însă, răspândirea Evangheliei prin mijloacele de comunicare – semnalează Bignardi -, înseamnă totodată şi punerea lor în slujba valorilor Împărăţiei, adică, utilizarea lor pentru a spori între oameni adevărul şi fraternitatea, dreptatea şi pacea”, relatează agenţia Fides.

Evanghelizarea propriilor mijloace de comunicare este în plus un obiectiv care nu poate să piardă din vedere comunitatea creştină, fără a pretinde prin aceasta încreştinarea lor. Mai degrabă este vorba de umanizarea scopurilor, a practicilor şi a modalităţilor lor de comunicare. Astfel, implicarea creştinilor va urmări ca mijloacele de comunicare „să respecte persoana şi demnitatea acesteia, să nu ascundă interese oculte şi nici mari puteri, să fie conştiente de îndatoririle proprii şi de limitele necesare, să recupereze funcţia conştiinţei critice a societăţii şi să nu se transforme, în schimb, în anestezie a conştiinţelor”, sugerează Paola Bignardi.

„Pentru ca toate aceste lucruri să aibă loc, nu este îndeajuns doar să sporim familiarizarea noastră cu mijloacele de comunicare în interiorul Bisericii, ci este necesar să cunoaştem această realitate complicată, în care guvernează dinamici şi legi proprii”. În aceeaşi măsură trebui „să dezvoltăm competenţe şi iniţiative educative, să utilizăm aceste mijloace fără a ne lăsaţi folosiţi de ele, şi să fim conştienţi că nu este vorba doar de nişte instrumente ci de o cultură în care ne aflăm.

„Atenţia faţă de tehnologia cea mai avansată – a observat în încheiere Bignardi -, nu trebuie să ne facă să uităm de dialogul personal: acest tip de comunicare `faţă către faţa`, privindu-se în ochi, care a caracterizat începutul răspândirii Evangheliei, şi care a ajuns `până la marginile pământului`”.