Când pot legislatorii să susţină legi care permit avortul?
08.09.2002, Vatican (ZENIT) - Teologii trebuie să îi jute pe oameni să înţeleagă corect viziunea Papei potrivit căreia legislatorii pot uneori să sprijine legislaţii imperfecte privind avortul, susţine un învăţat. Angel Rodriguez Luno, profesor de teologie morală la Universitatea Pontificală Santa Croce din Roma, şi-a expus propunerea într-un lung articol din ediţia de vineri a ziarului semioficial al Vaticanului, L`Osservatore Romano.
El s-a concentrat asupra secţiunii nr. 73 din Enciclica Papei Ioan Paul al II-lea Evangelium Vitae, din 1995, un pasaj care spune că oficialităţile publice în anumite condiţii pot sprijini legislaţii care limitează – dar nu interzic – avortul. Unora dintre activiştii pro-life nu le place acest pasaj, spunând că pare un compromis nejustificat într-o problemă care implică moartea a milioane de copii nenăscuţi.
La nr. 73 din Evangelium Vitae se spune, în parte: „Atunci când nu este posibilă răsturnarea sau abrogarea completă a unei legi pro-avort, un oficial ales, a cărui opoziţie personală categorică faţă de avortul produs este bine cunoscută, poate în mod licit să sprijine propuneri care urmăresc să limiteze răul făcut de o astfel de lege şi să reducă consecinţele ei negative la nivelul mentalităţii generale şi al moralităţii publice. Acest fapt nu reprezintă o cooperare ilicită la o lege nedreaptă, ci mai degrabă o încercare legitimă şi adecvată de a limita aspectele ei rele”.
Rodriguez vorbeşte despre principiul care justifică votul în favoarea unei legi imperfecte. Două părţi trebuie să susţină principiul. În primul rând, parlamentarul care votează pentru o lege imperfectă trebuie să aibă ca obiect al dorinţei sale eliminarea a cât mai mult rău este el capabil să elimine. În al doilea rând, nimeni nu este obligat să aleagă lucruri imposibile sau să împiedice lucruri care sunt imposibil de împiedicat.
Potrivit sitului web al ziarului: „Intenţia profundă a acestei soluţii este suficient de clară dacă este văzută în contextul său. Este de datoria teologiei morale să studieze mai departe fundamentele sale, fie pentru ca învăţătura din acest pasaj al Enciclicei să poată fi înţeleasă fără echivoc, fie pentru a facilita corecta sa aplicare în alte probleme morale similare”.
