Papa meditează asupra năzuinţei lumii spre civilizaţia iubirii

04.09.2002, Vatican (ZENIT) - Papa Ioan Paul al II-lea şi-a reînnoit apelul pentru o „civilizaţie a iubirii şi a păcii” când s-a concentrat asupra unui pasaj din Cartea lui Isaia în timpul audienţei generale săptămânale. Comentând cântarea din Isaia 2,2-5 – pasajul cu săbiile prefăcute în fiare de plug – Papa le-a cerut credincioşilor să devină agenţi ai acelei păci autentice pe care omenirea a căutat-o întotdeauna.

Sfântul Părinte a continuat seria de meditaţii asupra Psalmilor şi a cântărilor din Vechiul Testament, care a început anul trecut. Astăzi el a luat un elicopter de la reşedinţa sa de vară de la Castel Gandolfo până în Vatican, şi a ţinut audienţa în Aula Paul al VI-lea, deoarece era singurul mod în care putea să îi primească pe cei peste 6.000 de pelerini.

Papa a reamintit viziunea lui Isaia: „Oamenii lasă să cadă armele din mâinile lor, arme care sunt apoi adunate pentru a fi transformate în paşnice instrumente de lucru. Săbiile sunt transformate în fiare de plug, şi lăncile în cosoare”. „Astfel apare un orizont al păcii, al Shalom, aşa cum se spune în ebraică, un cuvânt preţuit în special de teologia mesianică”, a spus Sfântul Părinte. „În sfârşit cortina este coborâtă definitiv peste război şi ură”.

Primii creştini au văzut în Cristos împlinirea acestei profeţii, a adăugat el. Ei au identificat în Biserică „`muntele templului Domnului… întărit peste vârfurile munţilor`, de unde a ieşit Cuvântul Domnului, şi către care veneau popoarele păgâne, în noua eră a păcii inaugurată de Evanghelie”, a pus Papa. El a reamintit comentariul Sf. Iustin asupra acestei cântări: „Noi, care înainte obişnuiam să ne ucidem unii pe alţii, acum nu mai luptăm împotriva duşmanilor noştri, ci pentru ca să nu minţim şi să nu îi înşelăm pe cei care ne întreabă, murim de bunăvoie mărturisindu-l pe Cristos”.

Sfântul Părinte a încheiat făcând apel la creştini „să aşeze fundamentele acelei civilizaţii a iubirii şi a păcii în care să nu mai existe război, moarte sau doliu, plângere sau durere, căci ordinea veche a trecut`”.