Dumnezeu este aproape de pelerinii care îl caută
28.08.2002, Castel Gandolfo (ZENIT) - Papa Ioan Paul al II-lea a oferit o meditaţie asupra unui Psalm care asigură că „Domnul puterilor nu mai este îndepărtat” de pelerinii care îl caută. În timpul audienţei generale de astăzi, ţinută la reşedinţa papală de vară aflată la sud de Roma, Papa a continuat o serie de cateheze asupra Psalmilor şi a cântărilor din Vechiul Testament folosite în rugăciunea de dimineaţă a laudelor.
El şi-a îndreptat atenţia asupra Psalmuluui 83(84), pe care l-a numit „un imn al dorului mistic faţă de Domnul vieţii. El evocă un pelerinaj la Templu, sanctuarul Dumnezeului viu, unde credinciosul găseşte lumină, viaţă şi bucurie”. Sfântul Părinte a spus că Psalmul „este atribuit de tradiţia evreiască fiilor lui Core, o familie de preoţi care participau la serviciul liturgic şi păzeau pragul lăcaşului în care se găsea chivotul legământului”.
„Fundalul întregului Psalm este reprezentat de Templul către care se îndreaptă pelerinajul credinciosului”, a spus el. „Templul este prezent în toată fascinaţia sa la începutul şi la sfârşitul Psalmului”, a spus Papa. „La început, găsim imaginea minunată şi delicată a păsărilor care şi-au făcut cuibul în sanctuar, privilegiu care stârneşte invidie”. „Aceasta este o reprezentare a fericirii tuturor celor care – asemenea preoţilor Templului – locuiesc în Casa lui Dumnezeu, bucurându-se de intimitatea şi pacea Sa. De fapt, întreaga fiinţă a credinciosului este îndreptată către Domnul, mânată de o dorinţă aproape fizică şi instinctivă”.
El a continuat: „Pelerinul îşi exprimă marea sa fericire de a petrece câtva timp în curţile Casei lui Dumnezeu şi pune în contrast această fericire spirituală cu iluzia idolatră, care ne împinge spre `lăcaşurile păcătoşilor`, adică templele infame ale nedreptăţii şi păcatului”. „De aceea”, a adăugat Papa, „pentru Părinţii Bisericii pelerinajul către Sion a devenit simbolul progresului continuu al celui drept către `lăcaşurile eterne`, unde Dumnezeu îi primeşte pe prietenii Săi cu deplină bucurie”.
„Pelerinajul concret este … o parabolă a întregii vieţi, între îndepărtarea şi apropierea de Dumnezeu, între mister şi revelaţie”, a spus Papa Ioan Paul al II-lea. „Chiar şi în deşertul existenţei zilnice”, a adăugat el, „cele şase zile lucrătoare ale săptămânii sunt făcute rodnice, iluminate şi sfinţite de întâlnirea cu Dumnezeu în a şaptea zi prin Liturghie şi rugăciune”.
