Bazilica Naşterii Domnului de la Bethleem
08.07.2002, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - Bazilica Naşterii Mântuitorului, de la Bethleem, Cisjordania, unul dintre cele mai vechi şi mai prestigioase sanctuare ale creştinătăţii, a fost construită de împăratul Justinian, în secolul al VI-lea, pe locul unei biserici mai vechi, datând din 326. Ea a scăpat distrugerii în timpul invaziilor persane (614) şi arabe (638) şi în prezent este administrată de Confreria călugărilor ortodocşi greci a Sfântului Mormânt, Custodia fraţilor franciscani şi Călugării armeni, conform Statu quo-ului, un act juridic din 1852 al sultanilor otomani, care defineşte repartiţia responsabilităţilor şi exerciţiul cultului între comunităţile ortodoxă, catolică şi ortodoxă precalcedoniană în principalele Locuri Sfinte. Responsabilii acestui sanctuar relevă că, în ciuda mai multor secole de istorie adesea tulbure, celebrările liturgice în Bazilica Nativităţii nu au încetat până acum niciodată pentru o perioadă atât de lungă (cinci săptămâni) şi într-un moment aşa de important ca Săptămâna mare şi Sfintele Paşti, după calendarul în vigoare în Biserica Ortodoxă.
Prima celebrare liturgică publică în Bazilica Nativităţii, de la încheierea asediului armatei israeliene asupra edificiului, la 10 mai ultim, a avut loc duminică, 12 mai, sub preşedinţia Patriarhului Ierusalimului, Irineu I, Primatul Bisericii Ortodoxe din Israel, Iordania şi Teritoriile palestiniene. Aceasta a fost o slujbă de resfinţire, după profanarea locurilor, urmată de slujba de utrenie şi de Liturghia euharistică. Bazilica a fost în întregime măturată pentru aceasta, după treizeci şi nouă de zile de ocupaţie de către palestinieni, care au lăsat edificiul într-o mare dezordine, plin de gunoaie, de mobilier rupt, de cuverturi şi de saltele. Imediat după încheierea acordului, în seara de 10 mai, care a permis ieşirea a circa 100 de palestinieni asediaţi, între care 13 activişti consideraţi drept periculoşi de către Israel, membrii celor trei comunităţi monastice care au în grijă Bazilica au intrat rând pe rând în grota Naşterii, unde, potrivit tradiţiei, s-a născut Iisus Cristos, pentru a face rugăciuni invicând harul divin.
A doua zi, în câteva ore, călugări şi preoţi au făcut marea curăţenie în Bazilică, scoţând resturi, saltele, bucăţi de tablă şi mobilă spartă, îngrămădite de palestinienii care s-au adăpostit vreme de cinci săptămâni în Bazilică. Fiecare dintre cele trei comunităţi care au în grijă Bazilica Naşterii s-a ocupat de partea sa de Biserică şi de mânăstirea respectivă, ţinând de Bazilică. Sanctuarul principal, rezervat celebrărilor liturgice ortodoxe, a fost rapid curăţat, la fel ca grota Naşterii, situată sub altar.
Pagubele cele mai importante au fost semnalate nu în Bazilică, ci în mânăstirea ortodoxă, care este lipită de partea din spate a Bazilicii şi unde au avut loc numeroase schimburi de focuri între palestinienii adăpostiţi aici şi soldaţii israelieni care asediau complexul religios. Uşa din spate a mânăstirii a fost distrusă de un obuz; gunoaie, schije de proiectile de asalt şi un brasero improvizat într-o marmită acopereau podeaua mânăstirii. „Am trăit fără probleme în dormitoare şi în refectoarele de la primul etaj al mânăstirii”, a explicat corespondenţilor agenţiilor de presă Pr. Chariton Striftoulias, unul din membrii comunităţii monastice ortodoxe. „Cei circa 100 de palestinieni adăpostiţi în complex erau mereu atenţi la ceea ce le recomandau călugării”, a mai spus el.
Totuşi, potrivit mărturiei corespondenţilor de presă, al doilea etaj al mânăstirii este serios afectat. Un incendiu provocat, potrivit Părintelui Chariton Striftoulias, de tirurile israeliene, a distrus palierul şi două chilii, chiar lângă salonul de primire al superiorului mânăstirii, pereţii salonului fiind negri din cauza fumului. O altă chilie a fost transformată în post de apărare de către combatanţii palestinieni, care au acoperit fereastra cu saci de nisip. Bolta din piatră este spartă pe mai multe zeci de centimetri lungime, de un proiectil de calibru mare. Relatarea aparţine publicaţiei SOP, Serviciul Ortodox de Presă, nr. 269, iunie 2002.
