Viziunea predicatorului Casei Papale asupra lui Padre Pio

17.06.2002, Roma (ZENIT/Avvenire) - Canonizarea lui Padre Pio constituie un mesaj crucial pentru timpurile noastre, spune predicatorul Casei Papale. „Propunerea lui Padre Pio pentru omul timpurilor noastre, dezorientat de materialism şi secularizare, este sfinţenia”, a spus pr. Raniero Cantalamessa care, asemenea fratelui din Pietrelcina, este călugăr capucin. „Prin exemplul său, Padre Pio a dorit să ne spună că drumul sfinţeniei este accesibil şi astăzi.”

– Cum trebuie să privim miracolele lui Padre Pio?
– Cu recunoştinţă. Prezenţa lui Padre Pio este un mare dar de la Dumnezeu. În orice împrejurare, un om de talia lui reprezintă un eveniment extraordinar pentru omenire. Şi Dumnezeu a ales ca el să trăiască în timpul nostru. Să îi mulţumim Domnului.

– Pot fi comparaţi Sf. Francisc şi Padre Pio?
– Cred că amândurora li s-a dat un ciclon de glorie de rezonanţă mondială. Şi mai este apoi iubirea crucii, stigmatele, haina călugărească. Totuşi, comparaţia se opreşte aici. Temperamentele lor erau foarte diferite.

– Miracolele înfloreau şi în jurul Sf. Francisc.
– Francisc a călătorit prin întreaga lume cunoscută atunci. Padre Pio a stat întotdeauna în confesional. În schimb veneau la el milioane de oameni. Văzând acest fluviu extraordinar de suflete aflate în căutare, înţelegem originalitatea lui Padre Pio.

– Există un aspect particular care se evidenţiază în misticismul său?
– Esenţa lui este întâlnirea zilnică cu sufletele. Misticismul lui este acela al ispăşirii. El a luat asupra sa povara tuturor sufletelor care veneau la el.

– Şi dacă am dori să găsim un simbol biblic?
– Fără îndoială este Cirenianul [Simon din Cirene]. Dovadă sunt stigmatele lui, dar şi zilele foarte lungi petrecute în confesional. Şi apoi nopţile lui dedicate penitenţei, rugăciunii, luptele cu diavolul. Acesta este misticismul lui de ispăşire.

– Datorită stigmatelor, bilocaţiilor, miracolelor, unii l-au descris pe Padre Pio ca un sfânt arhaic. Sunteţi de acord?
– Sfinţenia nu poate fi limitată în definiţii temporale. De aceea, ea nu este niciodată arhaică sau modernă. Ea este în acelaşi timp nouă şi veche. În istoria Bisericii nu au lipsit oameni sfinţi care să trăiască pe acest drum, şi nici astăzi nu lipsesc.