Două femei catolice ucise în Mosul
13.11.2008, Mosul (Catholica) - Kirche in Not relatează că uciderea în ziua de miercuri, 12 noiembrie 2008, a două femei catolice a produs panică în Mosul, locul a numeroase recente atacuri anti-creştine. Asociaţia de caritate a relatat ştirea uciderii a două femei, înjunghiate mortal de bărbaţi care au năvălit în casa lor. Lamyaa Sabih şi sora ei Walaa au murit din cauza rănilor suferite în timpul atacului, care a avut loc în dimineaţa zilei de miercuri, în zona rezidenţială Alqahira din Mosul. Mama lor, care locuia cu ele, a fost şi ea înjunghiată, şi se află acum într-o stare gravă.
Când poliţia a sosit la faţa locului, o bombă amplasată de atacatori a explodat, omorând trei poliţişti şi avariind casa familiei Sabih. Până acum, nimeni nu a revendicat atacul. Amândouă surorile aveau peste 40 de ani şi erau cunoscute a fi siro-catolice pioase. Lamyaa era necăsătorită. Walaa era căsătorită şi avea doi copii adolescenţi. Acest eveniment a produs panică în comunitatea creştină din Mosul. Creştinii, ca şi alte minorităţi, consideră că omorul aruncă îndoială asupra eforturilor guvernului de la promova securitatea cu o mai mare prezenţă a poliţiei ca răspuns la campania de luna trecută de violenţă şi intimidare la adresa creştinilor. Acele atacuri au determinat peste 2.000 de familii, aproximativ 12.000 de persoane, să părăsească oraşul.
Fr. Bashar Warda, care supervizează programele de ajutor de urgenţă ale KIN pentru cei care au părăsit Mosulul, a declarat într-un interviu că uciderea celor două surori are un efect „dramatic” asupra credincioşilor, care acum se tem de un nou val de violenţă împotriva lor. „Este clar că mulţi se gândesc să părăsească din nou Mosulul. Guvernul afirmă că oraşul este din nou sigur, şi deodată are loc un atac ca acesta”. Liderii creştini irakieni susţin că atacurile arată că guvernul nu reuşeşte să îşi ţină promisiunea de a aduce pace şi securitate comunităţilor ecleziale, şi cer Occidentului să intervină pentru a-i apăra nu doar pe creştini, ci toate minorităţile din Irak.
Imi pun o intrebare: fata de numarul de lacase de cult – mai ales moschei – vizibil islamice construite in tarile europene majoritar crestine – cate biserici crestine vizibil crestine s-au construit in tarile islamice – de exemplu in Turcia. De ce insemnul fundamental islamic (semiluna) poate fi arborat in mod foarte firesc in tarile crestine – iar cel crestin (crucea) nu poate fi la fel de firesc etalat in tarile islamice (si din pacate nu numai…).
Doru-Mihai, ar mai fi ceva: ce se intampla cu cei care iau in deradere religia musulmana si cu aceia care-si bat joc de religia crestina ? In urma cu ceva timp, in ajun de Craciun, s-a prezentat o piesa de teatru numita „Evanghelistii„ (scrisa de Alina Mungiu-Pippidi), pe o scena din Iasi: pentru crestinii care nu au suportat sa vada blasfemia , autoarea si-a manifestat un suveran dispret fatza de „lipsa lor de cultura„; Codul lui Da Vinci este transformat, dintr-o lucrare de fictiune, intr-un `adevar istoric„, negat chiar de catre autor; de altfel, maculatura pseudo-istorica gasesti la orice pas, sub cuvantul „libertatii„ de exprimare. Si cu cat mai mare e incarcatura de scandal religioas, cu atat mai mare e succesul de public. Probabil, traim intr-o epoca a gunoaielor care ies la suprafatza. dar de ce sa le mai si aplaudam ? ! Pe de alta parte, nu se mai spune nimic despre asasinii celor doi preoti iezuiti ucisi in octombrie la Moscova, despre evenimentele anti-crestine din India etc. etc. N-ar fi de mirare ca de atatea ori in istorie, asasinii sa fie considerati „eroi„, iar despre cei asasinati sa nu se mai stie nici numele, ca sa se poata rosti un „odihneasca-se in pace„. E drept, toti avem nevoie de pace, dar cu ce pret ? ! Chiar cu pretul constiintei, demnitatii si credintei ? ! Oamenii mor pentru binele aproapelui, dar „aproapele„ e plictisit sau se distreaza, batandu-si joc de inasi inima universului…
Sf. Parinte Papa Ioan Paul al II-lea a spus: „Nu pedepsi sabia cea oarba ci mana care o tine„. Oare ne putem multumi cu gandul ca acea mana anti-crestina(anti-Christica de fapt) este cea a celui care se numeste Anticristul – fara a numi cu curaj si ceiace se ascunde (sau chiar se inglobeaza) in aceasta notiune? Sfantul Apostol Paul nu folosea eufemisme…