Episcopii din Europa promit un „salt calitativ” în pastoraţia tineretului
30.04.2002, Roma (ZENIT) - Biserica Catolică din Europa s-a hotărât să facă un „salt calitativ” în asistenţa pastorală a tineretului. La încheierea Simpozionului Episcopilor Europeni desfăşurat între 24 şi 28 aprilie, Episcopii au afirmat că sunt conştienţi de faptul că decizia lor implică „o convertire pastorală reală şi corespunzătoare”, în care tinerii creştini „nu sunt consideraţi doar un anume sector sau obiect al asistenţei pastorale”, ci sunt recunoscuţi şi recepţionaţi „ca dar al lui Cristos pentru Biserica Sa în toate misiunile ei”.
Episcopii care au participat la întâlnire afirmă în declaraţia lor finală că decizia implică conlucrarea cu tinerii şi studierea „situaţiilor şi problemelor, precum şi dezvoltarea unor programe şi iniţiative împreună cu ei”. „Aceasta implică un salt calitativ, o convertire pastorală reală şi corespunzătoare”, adaugă Episcopii în declaraţia lor finală. „Pentru a-i ajuta, astfel, în formarea lor, şi pentru a stabili împreună cu ei căi de ascultare, de dialog, de întâlnire, de proiectare şi împlinire a voinţei lui Dumnezeu”.
Simpozionul a fost organizat de Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE), al cărui preşedinte este Episcopul Amedee Grab de Chur, Elveţia. Pentru prima oară, la întâlnire au participat şi tineri reprezentând diferite ţări. În declaraţia lor finală, ei se angajează să îşi aducă propria contribuţie „la construcţia unei `case comune` europene mai umane şi mai creştine”.
Tinerii participanţi la Simpozion îşi mai exprimă speranţa că vor găsi în fiecare Episcop „un îndrumător spiritual, care să nu fie doar un profesor, ci şi un mărturisitor care să ne sprijine în întâlnirea noastră personală cu Cristos”. În acest sens, tinerii le cer Episcopilor lor „să ne învăţaţi să ne rugăm, să vă rugaţi cu noi şi pentru noi” şi „să ne ajutaţi să redescoperim şi să trăim adevăratul sens al Liturghiei”, precum şi să li se ofere ocazii de a se întâlni, „pentru a putea continua drumul început la acest Simpozion”.
„Din păcate”, recunosc Episcopii în declaraţia lor finală, „se întâmplă des ca mulţi tineri să vadă Biserica, locul obişnuit al întâlnirii cu Cristos, ca fiind distantă, străină, nu foarte credibilă şi incapabilă să vorbească oamenilor timpului nostru”. Dată fiind această situaţie, Episcopii cred că pe de o parte este nevoie de „comunităţi creştine (parohii, ordine religioase, mişcări şi alte realităţi eclesiale) în care să fie trăite relaţii umane profunde şi adevărate, pline de comuniune şi prietenie”.
Pe de altă parte, continuă Episcopii, aceste realităţi trebuie să poată „să facă o ofertă de credinţă mai înaltă în scopurile sale, mai pretenţioasă în calitate, mai profundă în spiritualitate, menţinând mesajul foarte unit cu vieţile oamenilor şi cu cele mai radicale speranţe ale inimii umane”.
„Tinerii nu sunt doar destinatari ai proclamării, ci simt vocaţia de a fi, ei înşişi, protagonişti ai misiunii către tineri şi către orice altă persoană”, au continuat Episcopii. „Contribuţia lor trebuie văzută astăzi ca un bun necesar şi de neînlocuit pentru Evanghelizarea Europei.”
Episcopii europeni şi-au luat trei angajamente pentru a atinge obiectivul de mai sus. În primul rând, ei recunosc faptul că „noi frontiere ale evanghelizării în Europa presupun o nouă conştiinţă misionară cu curajul şi creativitatea unor iniţiative concrete”. „Doar o comunitate misionară deplină va putea să facă credibilă şi plină de înţeles mărturisirea Evangheliei în societate; de aceea formarea misionară devine un criteriu chiar al identităţii creştine”, au adăugat Episcopii.
În al doilea rând, Episcopii s-au angajat să „îi evanghelizeze pe tineri şi să se lase evanghelizaţi de ei”. În al treilea rând, prelaţii vor face orice efort pentru a-i asculta pe tineri, care le cer Episcopilor lor „să găsească un timp special pentru a se întâlni şi a sta de vorbă cu ei, apreciind şi [comunicarea scrisă], şi împreună să împărtăşească probleme, întrebări, experienţe, cu inima şi cu raţiunea, propunând Evanghelia cu claritate, precum şi ajutând la trăirea ei”.
