Pastorala de Paşti 2002 a IPS George Guţiu

30.04.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - Arhiepiscopul George Guţiu, Eparh greco-catolic de Cluj-Gherla, îşi începe Pastorala de Paşti din acest an cu citatul „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa”, subliniind bucuria care este legată de Sărbătoarea Învierii, „acea bucurie care se reflectă pe chipurile tuturor creştinilor împăcaţi cu Dumnezeu prin Sfânta Taină a Spovezii şi care L-au primit în inimile lor pe Christos cel Înviat, în Sfânta Taină a Euharistiei”.

În aceste momente de bucurie se cuvine să îi fim recunoscători Bunului Dumnezeu pentru darurile Sale, recunoştinţă exprimată „mai întâi prin mulţumirea înălţată din inima pătrunsă de bucuria Învierii, dar şi prin dăruirea de sine în favoarea aproapelui, lipsit sau bolnav, marginalizat sau sărac, sărman sau nebăgat în seamă, pentru a împărtăşi fiecăruia bucuria adusă inimilor de Christos Cel Înviat”. IPS George a amintit motto-ul Mesajului Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea pentru Postul Mare 2002: „în dar aţi primit, în dar să daţi”.

Sfântul Părinte mai spunea că „postul, ocazie providenţială de convertire, ne ajută să contemplăm această uimitoare Taină a Iubirii […] totul ne este dăruit prin iniţiativa Iubirii lui Dumnezeu”. Arhiepiscopul de Cluj-Gherla îi invită pe credincioşi: „să ascultaţi, plini de recunoştinţă şi de uimire, surprinzătoarea revelaţie a lui Isus: `Tatăl vă iubeşte`. Primiţi, dragii mei, această iubire a lui Dumnezeu … Primiţi acest mesaj şi rămâneţi înrădăcinaţi în certitudinea că iubirea Sa nu se va îndepărta niciodată de la cei care-L caută pe Dumnezeu, cu inima căită şi smerită”.

Citându-l din nou pe Sfântul Părinte, din Enciclica „Redemptor Hominis”, IPS George subliniază faptul că „omul nu poate să trăiască fără iubire. Pentru sine însuşi el rămâne o fiinţă de neînţeles, iar viaţa sa este lipsită de sens, dacă el nu primeşte revelaţia iubirii, dacă nu întâlneşte iubirea, dacă nu face experienţa iubirii şi nu şi-o însuşeşte, dacă el nu participă din plin la misterul iubirii”. Tatăl ne dovedeşte iubirea dându-l pe Unicul Său Fiu, „ca tot cel ce crede în El să nu moară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3,16). „În ciuda refuzului nostru de a-l iubi, Dumnezeu ne iubeşte până la capăt”.

În continuare Înalt Preasfinţitul subliniază faptul că păcatul „este refuzul de a trăi în starea harului sfinţitor primit la Botez, este refuzul de a ne lăsa iubiţi de către Cel ce S-a numit pe Sine Iubire şi care ni se oferă în Sfânta Euharistie. Prin consecinţele sale, păcatul este drama permanentă a omului care alege adesea sclavagismul, lăsându-se împins de teamă, de capricii şi obiceiuri rele, care ajung să-l domine şi să-i înjosească umanitatea … Din acest sclavagism al păcatului, Christos Cel Înviat vine să ne elibereze. El s-a făcut om pentru a muri din iubire pentru oameni şi a Înviat pentru a-i face pe toţi participanţi la iubirea Sa”.

„Iubiţii mei creştini greco-catolici”, spune IPS George în încheierea scrisorii, „contextul realităţilor dificile prin care trece Biserica noastră de astăzi şi chiar întreaga Biserică Catolică ne arată că Misterul Crucii este mereu prezent în viaţa noastră, realitate pe care trebuie să o privim în mod pozitiv, căci numai Crucea ne duce la Înviere … Doresc, în încheiere, să vă amintesc cuvintele lui Christos: `Nu vă temeţi!` … `În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea` (Ioan 16,33). Christos a biruit lumea prin moartea şi Învierea Sa. Această biruinţă să vă umple sufletele cu adevărata bucurie, bucuria Învierii aducătoare de lumină şi pace, de speranţă şi iubire”.