Debut: un proiect formativ al Acţiunii Catolice din România (I)
02.11.2008, România (Catholica) - Acţiunea Catolică din România, deşi încă fără reprezentare 100% naţională, se constituie tot mai mult într-un motor de acţiune în Biserica Catolică din ţara noastră. Recent ACRO a publicat trei broşuri pentru un proiect formativ intitulat „Voi sunteţi prietenii mei!” Oana Tuduce – preşedinte ACRO şi pr. Felix Roca – asistent spiritual general al ACRO au vorbit despre acest proiect formativ într-un interviu pentru Lumea Catholica, pe care îl prezentăm în continuare în două părţi. Astăzi prima parte.
– Pentru ce un proiect un proiect formativ? – Pr. Felix Roca: Punctul de plecare este dat de convingerea că o asociaţie, cum este Acţiunea Catolică, nu poate lăsa formarea la voia întâmplării. Formarea umană, formarea creştină şi cea specifică Acţiunii Catolice trebuie să fie gândită, „organizată” şi oferită membrilor pentru ca aceştia să găsească răspunsurile necesare vieţii lor. Formarea, în sensul acesta, nu înseamnă îndoctrinare, acumulare de informaţii etc., ci înseamnă a forma persoana umană la lumina lui Cristos, astfel încât toate alegerile, comportamentele, atitudinile sale să fie inspirate din credinţa în Cristos. Iar acest lucru nu este deloc uşor şi, tocmai de aceea, devine o prioritate pentru Acţiunea Catolică.
– Să o luăm cu începutul şi anume cu definirea termenilor: ce este acela un proiect formativ şi care sunt obiectivele lui? – Pr. Felix Roca: Ideea de „proiect” redă faptul de a fi mereu „în construcţie”, în mod continuu „pe drum”. Am putea spune că formarea nu poate avea un sfârşit, deoarece orice etapă încheiată devine un nou început. Aşa este, în general, cu viaţa! Un proiect trebuie să fie mereu bine gândit şi are o desfăşurare logică ce pune împreună finalitate, itinerariile, conţinuturile, metodele şi instrumentele, formatorii şi pregătirea lor. Toate aceste etape răspund la întrebările: ce dorim să obţinem?, care este parcursul?, în ce modalitate?, cu cine?
Trecând de la general la specific, finalitatea proiectului formativ este aceea de a forma laici care să îşi trăiască credinţa în mod autentic şi fidel, în orice context al vieţii. Laici care, aşa cum spun documentele Bisericii, să fie mereu conştienţi că sunt „în lume”, dar nu „ai lumii”, ci „pentru lume”. Obiectivele ce se doresc să fie atinse pentru a forma astfel de laici sunt: interioritatea, fraternitatea, responsabilitatea, eclezialitatea. Toate aceste obiective trebuie să fie dezvoltate în viaţa membrului Acţiunii Catolice.
– Cum s-a ajuns la actualul proiect formativ? – Oana Tuduce: Sigur, ca la orice început, până am ajuns la finalizarea acestui proiect formativ am parcurs un drum destul de lung. Prima dată e normal că am discutat în cadrul Consiliului Director despre cum am putea să facem formarea membrilor noştri într-un mod organizat. Ne-am dat seama că avem nevoie de un proiect formativ general şi astfel am pornit la drum.
Am început în martie 2006, la o primă întâlnire de formare a echipelor naţionale la nivel unitar (i.e. tineri, adulţi, responsabili copii), desfăşurată la Oradea, la care am invitat-o pe Maria Grazia Tibaldi, secretara Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice, să ne explice ce este un proiect formativ, ce nu este şi cum funcţionează un proiect formativ în Acţiunea Catolică din Italia. În atelierele acelei întâlniri organizate pe sectoare, fiecare sector a trebuit să stabilească aspecte legate de identitatea sectorului: vârstele vizate, specificitatea activităţilor, metodele de lucru etc.
Acestea au fost primele roade. Apoi, un an mai târziu, la un Consiliu Naţional (mai 2007), tot echipele naţionale au trebuit să lege elementele găsite în cadrul întâlnirii de formare de la Oradea într-o primă propunere de proiect formativ. Pe marginea la ceea ce au lucrat echipele, noi, cei din Consiliul Naţional, am prelucrat ceea ce deja exista. Astfel că în Proiectul Formativ general, asistentul general şi preşedintele au descris identitatea unei Acţiunii Catolice în general, s-a prezentat Federaţia Acţiunea Catolică din România şi apoi s-au descris elementele proiectului formativ, figurile de formare prezente în Acţiunea Catolică. Iar vicepreşedinţii şi asistenţii pe sectoare au realizat, pe baza materialului de la echipe, itinerariile formative. Sunt câteva elemente noi introduse în identitatea Acţiunii Catolice, dar am considerat că sunt necesare şi de acum încolo ne rămâne să ne formăm membrii în baza acestui proiect formativ.
– De la teorie la practică: prin ce mijloace concrete se va materializa proiectul formativ pentru anul asociativ 2008-2009? – Oana Tuduce: Aşa cum am spus, până acum ne-am concentrat pe realizarea Proiectului Formativ, dar de acum încolo va trebui să facem formarea responsabililor pe utilizarea acestuia. Ne dăm seama de acest lucru cu atât mai mult cu cât în vară am participat la un campus al Acţiunii Catolice din Italia şi am observat, cu stupoare un pic, că participanţii abia atunci descopereau Proiectul Formativ al Acţiunii Catolice din Italia ieşit în 2004. Aşa că de acum formările vor miza foarte mult pe figurile formative în Acţiunea Catolică, rolul lor dar şi utilizarea itinerariilor formative.
Vom începe în februarie 2009 cu o formare pentru asistenţii Acţiunii Catolice, la care îl avem ca invitat pe Mons. Domenico Sigallini, asistentul general al Acţiunii Catolice din Italia şi al Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice , care ne va vorbi despre figura şi rolul asistentului în Acţiunea Catolică. Aşadar, vom începe prin a face cunoscut acest Proiect Formativ asistenţilor şi vom invita şi echipele naţionale pe sectoare, tocmai pentru ca în ateliere să aibă posibilitatea să lucreze împreună. Apoi vom avea câte o formare pentru fiecare sector separat, întâlniri în care tot pe Proiectul Formativ şi pe itinerariile formative vom lucra. La sectorul copii, cum încă nu avem un itinerariu formativ, dar cum acest Proiect Formativ introduce o figură nouă, aceea a educatorului, vom face o formare pe rolul şi misiunea unui educator în Acţiunea Catolică. Bineînţeles, şi pentru această întâlnire vom apela la experienţa Acţiunii Catolice din Italia şi vom avea invitaţi cu experienţă în acest domeniu. Desigur, vom relua şi anul viitor Campusul Naţional Unitar, care anul acesta a fost o mare reuşită. Sperăm să fie tot aşa şi cel care urmează.
Imagini
