Traducerea în limba română a CCEO marchează un nou început

12.02.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - Ieri s-a desfăşurat în organizarea Eparhiei de Oradea primul simpozion de drept canonic. La acest eveniment din partea Eparhiei de Cluj-Gherla a participat Protoegumenul Iosif, OSBM – Ioan Furtună, Superior General al Ordinului Sfântul Vasile cel Mare, Provincia „Sfinţii Petru şi Pavel”, care a avut bunăvoinţa de a da un interviu pentru Catholica. Protoegum. Iosif, OSBM este specialist în drept canonic, iar la simpozionul de la Oradea a susţinut o intervenţie cu titlul „Despre Bisericile sui iuris în CCEO”.

– Cum aţi caracteriza simpozionul? Care sunt impresiile cu care aţi rămas?
– Cred că cel mai bine l-aş putea caracteriza spunând că a fost un început foarte bun. Cu această ocazie a fost lansată oficial traducerea pro manuscripto a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale (CCEO), ceea ce constituie un eveniment excepţional pentru Biserica noastră: după 10 ani de la promulgarea acestui document, de către Papa Ioan Paul al II-lea, îl avem acum disponibil în limba română. Sper că de acum vom avea mai des astfel de simpozioane de drept canonic, care să ne ofere posibilitatea de a discuta şi îmbunătăţi această traducere pentru a ajunge la forma finală, care să devină oficială.

– În mesajul trimis participanţilor la simpozion, IPS Lucian cere tuturor fiilor Bisericii să observe şi să aplice normele CCEO. Cum interpretaţi acest mesaj?
– Ideea mesajului Înaltpreasfinţitului Mitropolit porneşte de la realitatea „din teren”. Biserica noastră a ieşit din catacombe cu puţin înainte de promulgarea acestui Cod. De atunci Biserica s-a aflat într-un proces de tranziţie, de revenire la normal. În această perioadă accentul a fost pus poate mai puţin pus pe disciplina canonică şi mai mult pe nevoile pastorale. După 10 ani însă nu mai putem vorbi tot de tranziţie.

Din acest punct de vedere, cred că apelul IPS Lucian marchează încheierea unei perioade, a perioadei de tranziţie în care CCEO nu a fost pus întotdeauna fidel în practică, câteodată invocând chiar scuza neexistenţei unei traduceri în limba română. De acum însă, odată cu lansarea oficială a traducerii pro manuscripto în limba română a CCEO, exigenţele vor creşte. Să sperăm că nu se va mai spune: „nu am aplicat Codul pentru că nu îl cunosc”; el este acum accesibil tuturor.

– Este cumva lansarea CCEO în limba română un eveniment care are importanţă exclusiv pentru preoţi?
– Nicidecum. Departe de a fi un manual de informaţii „tehnice”, exclusiv pentru uzul preoţilor, CCEO este un document papal care se adresează tuturor. Există de altfel două capitole dedicate în mod special lor: Titlul XI – Despre laici (cann. 399-409) şi Titlul XIII – Despre asociaţiile credincioşilor creştini (cann. 573-583). Ar fi chiar indicat ca şi laicii să consulte acest Cod, pentru că aici sunt fixate drepturile şi îndatoririle lor. Am să vă dau un exemplu, can. 407: „Laicii care trăiesc în starea conjugală, conform propriei lor vocaţii, au obligaţia specială să lucreze la edificarea poporului lui Dumnezeu prin intermediul căsătoriei şi al familiei”.

Sau un canon puţin mai lung, can. 405: „Patrimoniul liturgic, teologic, spiritual şi disciplinar va fi studiat conştiincios de către laici, astfel încât să fie favorizată bunăvoinţa reciprocă şi stima precum şi unitatea de acţiune între laicii diferitelor Biserici sui iuris, iar diversitatea riturilor să nu dăuneze binelui comun al societăţii în care trăiesc, ci mai degrabă să-i conducă zi de zi mai mult la acelaşi bine.” După cum vedeţi, există norme specifice, care trebuie cunoscute şi aplicate. Închei reluând apelul IPS Lucian, şi invitându-i pe toţi greco-catolicii, clerici şi laici, să aprofundeze Codul Canoanelor Bisericilor Orientale.