Setea de Dumnezeu este nesfârşită, spune Papa

16.01.2002, Vatican (ZENIT) - În mijlocul unei atmosfere de indiferenţă şi batjocură religioasă, setea unui credincios după Dumnezeu devine şi mai puternică – o sete care poate fi astâmpărată doar cu rugăciune şi cu căutarea neîncetată a Atotputernicului, a spus astăzi Papa Ioan Paul al II-lea.

Înaintea celor 2.000 de credincioşi adunaţi în Aula Paul al VI-lea pentru audienţa generală, continuând seria sa de un an de meditaţii asupra Psalmilor şi a cântărilor din Vechiul Testament, Papa a reflectat asupra Psalmului 41[42], în care omul care se roagă se simte luat în derâdere într-un mediu ostil de necredincioşi care îl întreabă: „Unde este Dumnezeul tău?” În acest context, psalmistul îl întreabă pe Dumnezeu: „Pentru ce m-ai uitat?”

„Va putea Dumnezeu să rămână tăcut în faţa acestor buze uscate care strigă, în faţa acestui suflet chinuit, a acestei feţe care se scufundă în mlaştină?” a întrebat Episcopul Romei. „Cu siguranţă nu!” a răspuns el. În rugăciune, credinciosul va descoperi că Dumnezeu nu îl părăseşte niciodată, şi că viaţa este o căutare neîncetată a Lui, a spus Papa.

Tocmai aici este intuiţia inspirată a acestei „adevărate bijuterii a credinţei şi a poeziei”, cum a descris Sfântul Părinte Psalmul, în care fiecare om este reprezentat în imaginea unui „cerb însetat, cu gâtlejul uscat”, care „îşi plânge soarta într-un deşert arid, tânjind după apa limpede a unui izvor”. Acesta este simbolul credinciosului, care atunci când se roagă „se îndreaptă cu toată fiinţa sa, trup şi spirit, spre Domnul, care pare a fi departe, dar care în acelaşi timp este dorit: ` Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu`”, a explicat Sfântul Părinte.

„Nu este accidental faptul că o lungă tradiţie descrie rugăciunea ca `respiraţie`, ca ceva original, necesar, fundamental, respiraţia vitală”, a spus Papa Ioan Paul al II-lea. Astfel rugăciunea devine viaţă, şi viaţa este căutarea neîncetată a lui Dumnezeu, a adăugat Papa, referindu-se la Origene, scriitor creştin din primele secole. Autorul din Alexandria a scris: „căutarea lui Dumnezeu este neîncetată, deoarece progresul este întotdeauna posibil şi necesar”, a spus Sfântul Părinte.

El l-a citat pe Origene: „Aceia care călătoresc pe drum pentru a găsi înţelepciunea lui Dumnezeu nu îşi fac locuinţe durabile, ci corturi mutabile, deoarece ei trăiesc într-o continuă mişcare, mergând mereu înainte, şi cu cât înaintează, cu atât drumul se deschide mai mult înaintea lor, dezvăluind un orizont care se pierde în imensitate.”