Omenirea tânjeşte astăzi după bucurie şi pace
17.12.2001, Vatican (ZENIT) - Preaiubiţi fraţi şi surori!
-
Astăzi, a treia duminică a Adventului, proclamarea plină de bucurie „Gaudete in Domino semper – Bucuraţi-vă pururea întru Domnul” (Filipeni 4:4) este reînnoită. Aceste cuvinte, care caracterizează Liturghia de astăzi, sunt luate din Epistola Sfântului Pavel către Filipeni.
Această invitaţie la bucurie are un motiv anume: „Domnul este aproape” (Filipeni 4,5). Un adevăr cunoscut de către omul pios, care îi aduce încredere şi mângâiere; un adevăr care îşi găseşte temelia deplină în Cristos. Prin El, de fapt, Dumnezeu a venit aproape de fiecare om: El este Mesia, „Emanuel”, „Dumnezeu este cu noi” (cf Isaia 7,14; Matei 1,23). Bucuria este centrul Evangheliei Crăciunului.
-
Ca Mamă pricepută, Biserica ştie mai bine decât orice altă instituţie care sunt dificultăţile şi suferinţele specifice vieţii omului. Ea înţelege că în viaţa atâtor oameni, tristeţea este mai mare decât bucuria, iar suferinţele sufocă speranţa.
Dar tocmai acestor oameni se adresează în special mesajul Crăciunului, deoarece „săracilor le-a proclamat Cristos vestea bună a mântuirii, prizonierilor libertatea, şi celor întristaţi bucuria” (Rugăciunea euharistică IV). El reprezintă adevărata eliberare a omului, trimis de Dumnezeu să salveze omul de sub puterea răului şi a morţii. Din această eliberare profundă şi totală vine sursa bucuriei pe care Cristos o dă prietenilor Săi, bucurie care, asemenea păcii Sale, este diferită de cea a lumii (cf. Ioan 14,27), care este superficială şi efemeră.
Problemele grave care asaltează uneori viaţa fac dificilă recunoaşterea acestor daruri ale lui Cristos. Călăuzită de Spiritul Sfânt, sarcina Bisericii este tocmai să le facă vizibile şi să dea mărturie despre prezenţa lor. Înainte de toate, omenirea tânjeşte astăzi după bucurie şi pace. Depinde de noi credincioşii, cu elocvenţa iubirii exprimate prin fapte, să devenim în fiecare zi un ferment profetic al unei lumi reconciliate de iubire şi însufleţite de bucuria divină.
-
Fie ca Preasfânta Fecioară Maria, pe care noi o invocăm ca şi „motivul bucuriei noastre”, să ne ajute să ne îndeplinim această misiune. Cine a trăit mai mult decât ea în apropierea Domnului, apropiere care este izvor de bucurie şi pace? Ne încredinţăm grijii ei materne, pentru ca să fim întotdeauna, şi în special în aceste momente, martori credibili ai bucuriei lui Cristos.
