50 de ani de la moartea Episcopului Anton Durcovici

06.12.2001, Iaşi (Lumina Creştinului) - În publicaţia „Lumina Creştinului” a Diecezei Romano-Catolice de Iaşi a fost publicată o scrisoare a Episcopului Petru Gherghel, semnată pe 18 noiembrie a.c., despre aniversarea a 50-a de ani de la moartea Episcopului Anton Durcovici. Reproducem integral în continuare această scrisoare:

Anul acesta, la 10 decembrie, cu emotie si pioasã aducere aminte celebrãm semicentenarul mortii vrednicului episcop de Iasi, dr. Anton Durcovici. Arestat la 26 iunie 1949, lângã Popesti-Leordeni, unde se îndrepta sã administreze sacramentul Mirului, sfârseste calvarul vietii sale dupã doi ani si jumãtate de suferintã si umiliri, în închisoarea din Sighetu Marmatiei. Se stingea astfel în celula neagrã, izolat si pãrãsit, rãpus de foame si de sete, unul dintre cei mai mari pãstori ai Bisericii noastre locale.

Drumul vietii sale a fost presãrat cu multe încercãri, suferinte si sacrificii, dar a fost udat si alimentat cu extraordinarã iubire si dãruire, fie în timpul destinat studiilor, fie în munca de pastoratie si educatie, fie în misiunea de episcop al Diecezei de Iasi, unde fusese ales si trimis de cãtre Sfântul Pãrinte Pius al XII-lea.

Dacã facem astãzi o caracterizare a vietii sale, o putem exprima în câteva cuvinte: o viatã dãruitã din plin, animatã de un zel neclintit pentru seminaristi si preoti, pentru sufletele încredintate spre pãstorire, pentru care nu a precupetit nimic, nici chiar propria viatã.

Cei care l-au cunoscut în diferitele sale slujiri si misiuni la Bucuresti si Iasi, mai ales în munca de mare preot al Diecezei de Iasi, dau mãrturie despre sufletul sãu nobil si despre generozitatea sa iesitã din comun. Toate acestea au fost confirmate prin cei doi ani de detentie si prin actul suprem al mortii sale de mãrturisitor si martir.

De când am luat act de acest lucru – toti cei care l-au cunoscut si noi toti, care am auzit despre el – am simtit obligatia de a ne uni în rugãciune si în a-i cinsti memoria, pentru ca figura sa luminoasã sã rãspândeascã pentru noi razele iubirii si ale sfinteniei în drumul nostru de credintã. În ultimul timp, am celebrat în fiecare an acest moment si am îndreptat rugãciuni spre ceruri pentru a obtine de la Dumnezeu bucuria sã-l vedem si sã-l venerãm ca pe un erou al credintei noastre. De aceea am dispus pregãtirea procedurilor canonice pentru introducerea cauzei de beatificare, dupã normele si practica Bisericii Catolice. Asteptãm cu nerãbdare analizarea recerutã din partea Congregatiei pentru Cauza Sfintilor si hotãrârea Sfântului Pãrinte în cazul episcopului nostru Anton.

Anul acesta vrem sã oferim un spatiu si un program special de retrãire a acestui eveniment alãturându-ne celor de la Bad Deutsch-Altenburg, Austria, unde s-a nãscut, si mai ales celor de la Bucuresti, unde a activat pânã în 1948 si chiar pânã în momentul arestãrii din 1949, împlinind si misiunea de administrator apostolic de Bucuresti – pentru o celebrare respectuoasã si demnã a memoriei sale, ca un prinos de recunostintã pentru tot ce a fãcut si ca o ofrandã de iubire din partea noastrã pentru fericirea numelui sãu si slava atotputernicului Dumnezeu.

În vederea retrãirii cu intensitate a acestui moment al istoriei Bisericii noastre locale, facem cunoscut tuturor preotilor diecezani si cãlugãrilor din institutele de învãtãmânt, din parohii si din mãnãstiri, tuturor sufletelor consacrate si tuturor credinciosilor, urmãtoarele:

1) O datã cu începerea novenei pentru sãrbãtoarea Neprihãnitei Zãmisliri, se va adãuga rugãciunea de pe imaginea transmisã tuturor parohiilor, pentru obtinerea darului declarãrii de fericit si martir al credintei.

2) În ziua de duminicã, 9 decembrie, în toate bisericile la celebrarea sfintei Liturghii se vor face rugãciuni pentru Bisericã si pãstorii ei, cu o prezentare particularã a vietii si activitãtii episcopului Anton Durcovici.

3) Luni, 10 decembrie, între orele 10.00 si 12.00, la sediul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iasi se va desfãsura o întâlnire academicã sub coordonarea Academiei „Sfântul Augustin” si a Departamentului de Cercetare Stiintificã al Episcopiei cu concursul profesorilor si al studentilor. În cadrul acestei întruniri va fi prezentat si numãrul 3 al Buletinului istoric dedicat memoriei episcopului Anton Durcovici.

4) În dupã-amiaza zilei de 10 decembrie, în catedrala din Iasi, va fi celebratã o sfântã Liturghie la ora 17.00, cu participarea preotilor de la seminar si din celelalte parohii si case ale cãlugãrilor si surorilor din Iasi.

5) Pentru zilele de marti si miercuri, respectiv 11 si 12 decembrie, intentionãm un pelerinaj la închisoarea si cimitirul din Sighetu Marmatiei, organizat de Episcopie si Departamentul de Cercetare Stiintificã cu invitati din diferite sectoare ale vietii bisericesti: profesori, preoti, seminaristi, cãlugãri si cãlugãrite, precum si laici. Se intentioneazã sã se închirieze douã autobuze pentru deplasare, iar înscrierea se va face la sediul Episcopiei Romano-Catolice de Iasi, responsabil fiind pr. Alois Moraru. Amãnuntele vor fi precizate în timp util.

La initiativa noastrã, Arhiepiscopia de Bucuresti rãspunde cu un program special pentru duminicã, 9 decembrie, si pentru luni, 10 decembrie, ziua aniversãrii mortii sale, program ce va fi comunicat de cãtre ÎPS dr. Ioan Robu, iar Parohia Bad Deutsch-Altenburg se înscrie cu o novenã de rugãciuni (2-10 decembrie), la care se asociazã întreaga parohie, precum si membrii grupului de rugãciune din Austria si Germania coordonat de pr. paroh si decan Pavel Balint, preot al Diecezei de Iasi, precum si printr-o celebrare particularã, duminicã, 9 decembrie, cu o procesiune pânã la casa pãrintilor episcopului Durcovici si la monumentul comemorativ ridicat în amintirea sa de cãtre preotii din strãinãtate, fostii elevi si seminaristi ai Preasfintiei sale din Arhidieceza de Bucuresti si comunitatea localã, pentru obtinerea beatificãrii venerabilului enorias al acestei parohii, vrednic misionar si apostol în România.

Considerãm cã mãrturia iubirii si jertfa vietii sale, alãturi de atâtea alte mãrturii si suferinte ale celorlalti episcopi, preoti si credinciosi din tarã si din Dieceza de Iasi, au contribuit la însãsi viata Bisericii noastre locale si la darul de care ne bucurãm noi cei de astãzi. Se cuvine deci sã-l pretuim pe pãstorul nostru, rugându-l pe Dumnezeu sã-l ridice cât mai curând la cinstea altarului.

Maica Sfântã, pe care a iubit-o asa de mult, sã-l rãsplãteascã, iar pe noi sã ne ocroteascã pe drumul întãririi credintei. În veci pomenirea lui!