Puterea „paradoxală” a lui Cristos nu îşi găseşte loc în logica pământească

25.11.2001, Vatican (ZENIT) - Preaiubiţi fraţi şi surori!

1. În duminica aceasta, ultima din anul liturgic, este celebrată sărbătoarea Cristos – Regele Universului, Biserica invitându-ne să contemplăm regalitatea Răscumpărătorului, reflectată într-un mod special în vieţile sfinţilor. În această dimineaţă, am avut bucuria de a proclama în Bazilica San Pietro patru noi sfinţi: Episcopul Giuseppe Marello de Acqui, fondator al Congregaţiei Oblaţilor Sfântului Iosif; şi trei fecioare: Paula Montal Fornés de Sfântul Iosif Calasanz, Leonie Françoise de Sales Aviat, şi Maria Crescentia Höss. Mărturia lor arată că Răstignitul „trăieşte şi domneşte pentru totdeauna” cu adevărat. Da, El este „Cel care trăieşte”, „Domnul”, şi El domneşte în vieţile oamenilor de pretutindeni şi din orice timp, care îl acceptă în mod liber şi îl urmează cu credinţă. Împărăţia Sa, „împărăţie a dreptăţii, a iubirii şi a păcii” (Prefaţă) se va manifesta însă doar la sfârşitul veacurilor.

2. Gândită din perspectiva acestei lumi, regalitatea lui Isus pare a fi, într-un fel, „paradoxală”. De fapt, puterea care ea o exercită nu îşi găseşte loc în logica pământească. Dimpotrivă, ea este o putere a iubirii şi a slujirii, care cere dăruirea gratuită de sine şi mărturia consecventă pentru adevăr (Ioan 18,37).

   Din acest motiv Domnul se sacrifică pe Sine însuşi ca „victimă neprihănită a păcii pe altarul Crucii” (Prefaţă), ştiind că doar aşa putea salva omenirea, istoria şi cosmosul de sclavia păcatului şi a morţii. Învierea Sa atestă faptul că El este Regele victorios, „Domnul” celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt (cf Filipeni 2,10-11).

3. Fiinţa care a fost cel mai mult asociată cu Cristos a fost Maria, pe care El însuşi a încoronat-o ca Regină a cerului şi a pământului. Sfinţii pe care astăzi Biserica ni-i propune spre venerare au privit spre ea ca spre un model constant pentru vieţile lor. Şi noi privim spre ea, pentru ca să ne ajute să „domnim” alături de Cristos, pentru a construi o lume în care să „domnească” pacea.

   Trebuie să ne rugăm fără încetare pentru ca să obţinem acest mare dar, care este pacea, dar de care omenirea are atât de mare nevoie acum. O vom invoca încrezători, şi prin cele două iniţiative pe care le-am anunţat duminica trecută: ziua de post din decembrie şi întâlnirea de rugăciune din ianuarie, de la Assisi, cu reprezentanţii religiilor lumii. Fie ca Maria, Regina Păcii, să mijlocească pentru noi înaintea divinului ei Fiu, Rege divin şi Domn al păcii.