Batalia pentru Patriarhie
07.11.2001, Bucureşti (Ziua) - Lupta pentru putere din sanul Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) a ajuns intr-o faza acuta. Atacurile la adresa lui Teoctist, incepute in acest an, odata cu acuza ca Patriarhul ar fi homosexual, si continuate cu cele ca ar fi fost legionar, si-au desfasurat un nou act odata cu scandalul de la Manastirea Cernica. Nu staretul Clement a fost adevarata tinta, ci Patriarhul. Lucraturile au fost indreptate asupra lui Teoctist, ca Arhiepiscop al Bucurestilor, deci direct raspunzator de cele ce se intampla in propria ograda. Lovindu-l pe Clement, fortele potrivnice Patriarhului au urmarit o noua tentativa de discreditare a sefului BOR.
Povestea e mult mai incurcata de cat pare la o prima vedere si-si are radacinile in primele luni ale anului 1990. Mai precis, in 18.01.1990, Patriarhul Teoctist, acuzat de colaborare cu Regimul Ceausescu, isi anunta, printr-un comunicat, retragerea, pe motive de varsta si sanatate. In randul episcopilor BOR, anuntul e privit ca o stratagema. Nimeni nu-l crede pe Patriarhul „demisionar”. Drept pentru care, Teoctist se si interneaza la Spitalul Elias, in cateva randuri. Intre doua internari, Teoctist incearca sa se retraga la una din manastirile din apropierea Bucurestiului, dar este refuzat cu destula diplomatie de stareti. Singurul care-i face oferta – si pe care Teoctist o accepta – este Clement Popescu, pe atunci staret al Manastirii Sinaia. Intre stareti se vorbea deja ca parintele Clement are patima betiei, e violent la bautura si „ar avea ceva naravuri dosnice”. Teoctist n-a avut incotro. A stat la Clement, iar cand s-a internat, iarasi, la Elias, staretul de la Sinaia – atunci in varsta de 35 de ani – l-a vizitat la spital. De pe patul rezervei, Teoctist l-a lasat pe Clement sa inteleaga ca daca ar mai fi fost Patriarh, l-ar fi crescut ca un copil de suflet si l-ar fi recompensat.
Pacea de zece ani
Zarurile nu fusesera, insa, aruncate. In aprilie `90, deci la numai trei luni de la anuntata „retragere”, Teoctist revine in Dealul Mitropoliei ca Patriarh, cu sprijinul Sinodului. Mai exact, datorita unui puternic curent nationalist din BOR, care credea ca numai Teoctist ar putea pastra acel echilibru din Biserica si ar putea sa impuna ca o forta BOR in fata Ortodoxiei Mondiale, cu centrul la Atena, ce devenise din ce in ce mai acaparatoare. Episcopii au gandit ca Teoctist nu mai are nimic de pierdut si ca e suficient de batran (atunci avea 75 de ani) pentru a i se putea gasi – in cativa ani – un inlocuitor. In acelasi timp, intre Aripa Nationala (condusa de Bartolomeu Anania) a BOR si cea Occidentala (numita Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii si condusa de Daniel Ciobotea, cel care a fost vreme de zece ani profesor de ortodoxie la Geneva) s-a ajuns la un compromis prin numirea mitropolitului Daniel al Moldovei la Iasi (la numai 39 de ani), dupa ce locul ramasese vacant timp de mai bine de trei ani, dupa numirea lui Teoctist – anterior Mitropolit al Moldovei – ca Patriarh. Data fiind varsta Patriarhului si conform traditiei ca ultimii patru patriarhi au fost mitropoliti de Iasi s-a sperat ca Daniel va deveni in doi-trei ani noul patriarh. Unul tanar, care ar fi urmat sa supuna BOR curentelor si politicilor occidentale. S-a facut pace. Numai ca pacea n-avea sa dureze „doi-trei ani”, ci aproape zece ani. Intre timp, nu numai ca Teoctist a pastrat echilibrul intre cele doua curente ale BOR, dar a si inregistrat un mare succes occidental prin vizita Papei la Bucuresti (prima intr-o tara ortodoxa de la Marea Schisma) si prin mutarea polului ortodoxiei spre Romania, la jumatatea distantei intre Grecia si Rusia. Venirea Papei la Bucuresti a fost – paradoxal – o grea lovitura data curentului occidental si sustinatorilor acestuia.
Jocurile politice
Cum Biserica nu poate exista fara stat, Teoctist a facut un adevarat balet politic pentru a pastra unitatea BOR. Puterea Patriarhului de a influenta marile mase de credinciosi a reprezentat un element de atractie pentru factorii politici. Cel mai important semn al puterii lui Teoctist a fost cand Ion Iliescu, in 1996, in preajma alegerilor s-a dus la Iasi, de Sfanta Paraschiva, la invitatia lui Daniel. Mitropolitul de Iasi il sprijinea pe Ion Iliescu, sperand ca daca va ajunge presedinte ar putea fi sustinut spre a deveni patriarh. Teoctist a refuzat, atunci, sa se duca la Iasi, dand un semnal clar ca nu-l doreste pe Ion Iliescu. Cum se stie, presedinte a devenit Emil Constantinescu, iar Daniel a mai avut de asteptat. Nu intamplator, poate, dupa schimbarea puterii, dupa alegerile din 2000, in ianuarie 2001 primul articol de presa care avea sa-l incrimineze pe Teoctist ca ar fi fost legionar si ca ar fi homosexual a aparut la Iasi, intr-unul din puternicele ziare locale. Multi au spus atunci ca in spatele acestor acuze a stat mitropolitul.
Recompensa pentru Clement
Sa revenim, insa la staretul Clement si la noua lovitura data Patriarhului. Drept recompensa ca l-a adapostit la Manastirea Sinaia, Teoctist il face in 1994 pe Clement Popescu staret la Manastirea Cernica, cea mai bogata a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, care adaposteste moastele Sfantului Calinic, cu proprietati de peste 50 de hectare. Desi Clement se dovedeste a fi un bun administrator, si dupa ce Sfantul Sinod reinfiinteaza la Cernica Seminarul Monahal – inchis de comunisti -, la Teoctist ajung zvonuri ca parintele Clement are naravul betiei, dar si cel al homosexualitatii. Cu opt ani in urma a mai fost un scandal in acest sens, dar care a fost musamalizat. Se spune ca s-au dat atunci familiei elevului de seminar care a fost hartuit sexual aproape 200 de milioane de lei pentru a nu face plangere la politie. Teoctist a trecut si peste asta, pentru ca considera ca ii datora foarte multe lui Clement. S-a impus o lege a tacerii asupra acestui caz, care a fost oarecum reflectat la acea vreme intr-un cotidian central. Pentru a-l apropia pe Clement, Patriarhul a incercat infiintarea Episcopiei Armatei, care ar fi urmat sa fie condusa de staretul de la Cernica. Proiectul a picat, pentru ca in Sfantul Sinod, ramura careia ii apartine mitropolitul Daniel s-a opus dublei subordonari (cea fata de armata si biserica). Apoi, Teoctist a infiintat Episcopia de Giurgiu. E drept, nu pentru Clement, ci pentru a-l indeparta pe Teodosie Snagoveanu, actualmente episcop de Constanta. Atunci, Teodosie i-a dat celebrul raspuns: „Eu nu ma duc sa ma latre cainii in Giurgiu!” Postul, infiintat cu doi ani in urma (de atunci vacant) a mai fost refuzat de multi, intre care si Nifon, actualul episcop de Targoviste. Asa ca Teoctist s-a gandit la Clement si si-a anuntat intentia.
Lucratura
Aparitia candidaturii lui Clement a dat prilej fortelor potrivnice lui Teoctist sa-l loveasca din nou. S-a rupt Legea Tacerii si s-au dat la iveala naravurile lui Clement. Teoctist a fost lovit in propria Arhiepiscopie a Bucurestilor, printr-un pion cheie, dar printr-o poveste care in lumea bisericii era rasuflata. Teoctist a fost fortat sa inceapa ancheta. Mai mult inca, Teoctist a fost fortat sa reactioneze impotriva vointei lui. De voie, de nevoie, de unde Patriarhul il voia pe Clement episcop, a fost impins sa-l destituie. Analistii bisericesti vad in aceasta dovada irefutabila ca a fost vorba de o masinatiune pentru inlaturarea Patriarhului. Dan Ciachir, unul dintre cei mai prestigiosi analisti, ne declara: „Dupa parerea mea, o artilerie mult mai grea decat bietul staret de la Cernica se infrunta peste persoana lui si, indiferent de aplecarile sale dosnice, reale sau nu, miza este scaunul patriarhal, lovitura fiind indreptata impotriva lui Teoctist. Iar agitatia starnita sugereaza ca se vor infrunta trei categorii in acest conflict: Biserica Nationala, Puterea Politica si Europa Occidentala. Fiecare categorie are un lider si vom vedea cine va castiga. Deocamdata, insa, Patriarhul Teoctist prezinta un echilibru intre aceste tendinte a caror confruntare este inevitabila. Din pacate, graba cu care Teoctist s-a lepadat de fostul staret al Manastirii Sinaia, independent de pacatele si naravurile sale, arata ca au inceput sa-i tremure mainile si ca a fost o greseala din partea Patriarhului. La poker, cartea se fileaza, nu se arunca pe masa, ca la septic”.
Oricum, miercurea viitoare incepe sedinta Sfantului Sinod, la care trebuie sa se aleaga un episcop pentru Giurgiu. Teoctist nu poate sa schimbe ordinea de zi, pentru ca ar demonstra ca postul a fost pregatit numai pentru Clement si astfel ar da castig adversarilor, facand o noua greseala. A preferat, deci sa-l sacrifice pe Clement – cel care i-a intins o mana de ajutor – tocmai pentru a arata ca staretul de la Cernica nu e omul sau. (Bogdan COMARONI)
