Preot romano – catolic

10.11.2004, Citta` di Castello, Perugia, Italia (Catholica) - După cum aţi fost deja informarmaţi de Părintele Coşa Francisc, comunitatea română din Citta di Castello organizează un pelerinaj cu ocazia Zilei Naţionale a Emigrantului la Loreto, sanctuar marian prin excelenţă. Vă prezentăm în continuare câteva informaţii de cultură generală în ceea ce priveşte locurile pe care le vom vizita în această zi(21.11.2004)

ZIUA NAŢIONALĂ A EMIGRANŢILOR
Duminică 21 noiembrie
„LUMEA CA O CASĂ: DE LA NEÎNCREDERE LA OSPITALITATE”

În fiecare an, în a treia duminică a lunii noiembrie, Biserica italiană propune comunităţilor, grupurilor si diferitelor instituţii, celebrarea Zilei Naţionale a Emigranţilor.
Această zi a fost instituită de Papa Pius al X-lea in 1914 şi avea ca şi prim scop faptul de uni întreaga Biserică în jurul celor care erau nevoiţi să abandoneze Italia pentru a căuta un loc de muncă.
Comisia Episcopală pentru Emigranţi a Conferinţei Episcopale Italiene, care organizează această zi, o aşteaptă cu optimism şi o prepară cu zel, speranţă şi interes pentru a promova o sensibilizare generală vis-à-vis de fenomenul emigraţiei, fenomen care creează o problematică actuală, şi în faţa căruia societatea civilă şi Biserica( mai bine spus „Bisericile”), sunt chemate să răspundă cu mult curaj şi credinţă.
În fiecare an Sfântul Părinte lansează un mesaj invitând la celebrarea Zilei Mondiale a Emigranţilor. Tema propusă pentru acest an este Emigrarea: o viziune pacifică.
Biserica italiană, ţinând cont de mesajul Sfântului Părinte dar şi de problemele actuale, a formulat motto-ul acestei zile puţin diferit: LUMEA CA O CASĂ: DE LA NEÎNCREDERE LA OSPITALITATE.
Fuga din faţa foamei, a violenţei, a lipsei unui loc de muncă pentru a căuta pacea, dreptatea şi un loc de muncă, este o obligaţie şi o necesitate absolută. Primirea acestor persoane fără a crea tensiuni inutile, aceasta trebuie să fie dorinţa, visul tuturor persoanelor şi al organiyaţiilor publice şi private. Dar ştim că nu este mereu şi peste tot aşa.
„Casa”, aşa cum o vede Biserica, nu se naşte perfectă, dar devine datorită efortului tuturor: „Omul înţelept încearcă să o construiască pe stâncă”. Aşadar emigranţilor li se poate spune ceea ce profetul Ieremia spunea exilaţilor:”Căutaţi binele tării în care locuiţi, rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că de bunăstarea sa depinde bunăstarea voastră.”, iar locuitorilor Italiei le vom cita cuvintele Deuteronomului: „Iubiţi pe străin,emigrantul, pentru că şi voi aţi fost străini şi emigranţi.”
Pe frontispiciul Sfintei Case, care se află la Loreto – loc unde se celebrează Ziua Naţională a Emigranţilor – , putem citi: „Aici Cuvântul s-a făcut om”. Noi toţi suntem chemaţi să facem din această lume o „casă”, unde felul nostru de a trăi, de a trata, de a accepta, de a iubi fiecare om, să demonstreze că în acele persoane noi primim, iubim si îl vedem pe Cristos.
Papa, în mesajul său pentru această zi mondială a emigrantului, spune: „Doresc din toată inima ca fiecare comunitate eclezială, iluminată de Duhul Sfânt, să lucreze pentru a construi pacea. Nimeni să nu se resemneze în faţa nedreptăţii şi nici să nu se descurajeze în faţa diferitelor probleme.”

I. LORETO

1. Aspecte istorice.

Loreto este un mic orăşel, care trăieşte doar pentru Sfânta Casă din Nazaret, casa în care Sfânta Fecioară Maria s-a născut, a trăit şi a primit vizita îngerului Gabriel.
Înconjurată de ziduri vechi din secolul al V-lea, orăşelul se află în regiunea Marche, provincia Ancona, şi din poziţia în care se găseşte domină Marea Adriatică.
Sfânta Casă din Nazaret, transportată la Loreto în anul 1294, este constituită din trei pereţi de piatră care închideau o grotă săpată în stâncă. Grota este venerată şi astăzi la Nazaret, în Bazilica Bunei Vestiri.
În ceea ce priveşte modul în care Sfânta Casă a ajuns la Loreto, tradiţia populară susţinea că aceasta a fost transportată de îngeri. Cercetările istorice, săpăturile arheologice şi diferite documente au stabilit că Sfânta Casă, împreună cu alte relicve preţioase din Ţara Sfântă, a fost transportată cu o navă, în timpul cruciadelor. În transportarea acestor relicve un rol foarte important l-a avut o familie de nobili bizantini, a cărei nume era „Angeli(Îngeri)”, aici avându-şi originea vechea tradiţie populară.
Studii efectuate în ultimele decenii atestă că piatra uzată în construirea casei este de origine palestiniană şi era folosită de Nabatei, un popor care a exercitat o puternică influenţă şi în Galilea , pe timpul lui Cristos. Datorită credinţei şi cu ajutorul financiar din partea principilor şi a papilor care au vizitat această casă, în anul 1468 a fost posibilă începerea lucrărilor la imensul sanctuar, lucrări care au durat trei secole şi la care si-au dat contribuţia, printre alţii, arhitecţi faimoşi ca Bramante , Sangallo şi Vanvitelli.

2. Piaţa şi Bazilica din Loreto.

Piaţa este delimitată în partea de est de faţada bazilicii, la nord şi vest de Palatul Apostolic iar la sud de Palatul Illiric, şi este înfrumuseţată de o fântână în mijlocul pieţei şi de un turn pe latura stângă, care adăposteşte nouă clopote, printre care şi clopotul numit „Loreta”, faimos datorită diametrului de 184 centimetri şi greutăţii de 73 chintale.
Cele trei uşi de bronz care înfăţişează scene biblice, au fost construite din voinţa cardinalului Antonio Maria Gallo pentru jubileul din 1600.
Bazilica are forma crucii latine, în trei nave. Cupola a fost decorată de către Cesare Maccari, cu reprezentări din Litania Lauretană.

3. Exteriorul Sfintei Case.

Sub cupolă se găseşte Sfânta Casă din Nazaret, o adevărată capodoperă a artei mariane. Zidurile din marmură, care înconjoară sfânta casă, au fost proiectate de Bramante la cererea papei Iuliu al II-lea. În nişele zidurilor au fost aşezate statuile celor 10 sibile şi 10 profeţi. Pe pereţi sunt reprezentate scenele cele mai importante din viaţa Mariei: Naşterea Mariei, Buna vestire, Vizita la Elisabeta, Naşterea lui Isus, Vizita magilor şi Adormirea Maicii Domnului.

4. Interiorul Sfintei Case.

In interiorul casei au fost individuate aproximativ 60 de grafiti, dintre care majoritatea sunt asemănătoare celor iudeo-creştine existente în Ţara Sfântă. Partea superioară a pereţilor, de o mai scăzută valoare istorică şi devoţională, au fost acoperite de diferite fresche, în timp ce partea inferioară a zidurilor a fost lăsată în stare naturală, pentru a putea fi venerate de către credincioşi.
Deasupra „ferestrei îngerului” este situat un crucifix pictat pe lemn, aparţinând secolului XIII.
Statuia Sfintei Fecioare, sculptată în lemnul unui cedru de Liban din Grădinile Vaticanului, o înlocuieşte pe cea din secolul al XIV-lea, care a fost distrusă într-un incendiu în anul1921. Statuia actuală, construită din voinţa papei Pius al XI-lea, a fost încoronată în Vatican în anul1922 şi transferită la Loreto în acelaşi an. Această statuie a fost sculptată de Enrico Quattrini şi pictată de Leopoldo Celani, acesta din urmă dândui o tonalitate prea închisă faţă de original.

5. De ce Sfânta Fecioră de Loreto e neagră?

Un document din anul 1468 spune că împreună cu zidurile sfintei case, la început, era venerată o imagine pictată a Sfintei Fecioare, şi nu statuia ei: „o pictură foarte frumoasă, cu chipul pictat în culorile negru şi puţin roşu”. Câţiva specialişti consideră uzarea acestor nuanţe închise ca fiind un simbol al lumii supranaturale şi al întoarcere la originea vieţii; iar Maria ne-a născut pe toţi, în Crisos, la adevărata viaţă. Dar există şi o explicaţie complementară: la începutul secolului al XVI-lea, icoana iniţială a fost înlocuită cu o statuie dintr-un lemn de o nuanţă roşiatică. Ulterior, fumul produs, de-a lungul secolelor, de nenumăratele candele cu ulei care au ars necontenit în interiorul sfintei case, a dat şi statuii din lemn o nuanţă închisă.

6. Mesajul teologic al Sfintei Case.

Pe 15 august 1993, în scrisoarea adresată de Ioan Paul al II-lea monseniorului Pasquale Macchi, arhiepiscop de Loreto, se pot citi următoarele cuvinte: „Sfânta Casă din Loreto nu este doar o relicvă, dar şi o preţiasă icoană concretă ”.
Este numită relicvă pentru că este un „rest”, o parte din ceea ce era locuinţa Sfintei Fecioare. În acelaşi timp este numită icoană datorită faptului că devine o oglindă ce reflectă inefabile adevăruri de credinţă şi revarsă lumina sa asupra adevăratelor valori ale vieţii creştine. Pentru aceste motive Sfânta Casă din Loreto este considerat cel mai important sanctuar dedicat Sfintei Fecioare.

7. Rugăciune în cinstea Sfintei fecioare din Loreto.

Sfântă Fecioară, aici, în casa Ta,
te salut cu cuvintele Îngerului Gabriel:
”Bucură-te, plină de har, Domnul este cu tine”.
Dă-mi harul de a repeta împreună cu tine
„DA”-ul meu definitiv voinţei Tatălui ceresc.
Fă ca sufletul meu, plin de temeri, să fie inundat de pace,
iar iubirea să umple întreaga mea viaţă
şi să menţină unită întreaga mea familie.
Prelungeşte, o Marie, acest moment de bucurie şi seninătate;
ajută-mă în faţa ispitelor şi în toate încercările şi greutăţile vieţii.
Protejat de grija Ta maternă doresc să ajung la casa Tatălui ceresc,
unde Tu domneşti ca şi Regină. Amin.

II. PORTO RECANATI

Istoria acestei localităţi este stâns legată de aceea a oraşului Recanati, de care s-a detaşat , dobândindu-si autonomia în ianuarie 1893.
În anul 1229 regele Federic al II-lea a donat oraşului Recanati teritoriul cuprins între fluviile Aspio şi Potenza, împreună cu aprobarea de a construi şi un port. Această donaţie a fost ulterior recunoscută şi de papi Grigore al IX-lea şi Inocenţiu al IV-lea.
În timpul războiului dintre papa Iuliu al II-lea şi venezieni, acest port( localitate) a fost fortificat.
Până în anul 1893, când şi-a dobândit independenţa, Porto Recanati a dezvoltat o economie bazată pe pescuit. Ulterior, în special de la începutul secolului al XX-lea şi până în zilele noastre localitatea a cunoscut o deosebită dezvoltare turistică.

Obiective turistice:

1. Castelul Svevo – (sec. al XIII-lea) actualul sediu al bibliotecii;
2. Arena Beniamino Gigli – teatru în aer liber, dedicat celebrului tenor;
3. Palatul comunal – stil liberty;
4. Santa Maria in Potenza – abaţie fondată în 1180, a fost dăruită ulterior de împăratul Napoleon surorii sale Paolina şi principelui Borghese;
5.Potentia resti di Potentia – veche colonie romană, fondată în anul 184 a. C.

III. ANCONA

Aşezarea a fost fondată în anul 387 a. C. de către siracuzi, greci de origine dorică, de la aceştia luând numele de Ankon DoricaGodette.
După o istorie zbuciumată, astăzi Ancona este un important port la Marea Adriatică, numărând aproximativ 100000 de locuitori.

Obiective turistice:

Întreaga colină pe care se găseşte oraşul vechi este de un mare interes istoric şi artistic:
1.Catedrala S. Ciriaco;
2.Amfiteatrul roman;
3. Palatul bătrânilor(1200 – 1400);
4.Palatul Ferretti;
5. Zona „Passetto”(în oraşul nou).

Pr.Bârsan Adrian

anunţ trimis de Bârsan Adrian