Patriarhul Daniel i-a omagiat pe făuritorii Marii Uniri
24.01.2010, Bucureşti (Catholica) - În toate bisericile ortodoxe s-a citit astăzi, 24 ianuarie, în duminica a 33-a după Rusalii, pericopa evanghelică a Vameşului şi Fariseului. În această duminică Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la slujba Sfintei Liturghii oficiată în paraclisul Patriarhal „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Capitală, informează Radio Trinitas, citat de Basilica.ro.
În cuvântul de învăţătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evocat momentul Unirii românilor din Moldova şi Ţara Românească din anul 1859. În acest sens, Preafericirea Sa a îndemnat la recunoştinţă faţă de Dumnezeu, pentru darul Unirii făcut poporului nostru: „Arătăm astăzi recunoştinţă lui Dumnezeu pentru acest act, dar şi pomenim pe făuritorii unirii, pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe Mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei, care a prezidat Adunarea Electivă de la Iaşi, din 5 ianuarie, şi pe Mitropolitul Nifon al Ţării Româneşti care a prezidat Adunarea Electivă din 24 ianuarie 1859, pe toţi ceilalţi făuritori ai unirii care au înţeles cât de mare este darul unirii, darul unităţii şi al demnităţii unui popor care se adună şi nu se dezbină.”
Preafericirea Sa a evidenţiat, de asemenea, importanţa smereniei în viaţa credinciosului: „Duminica aceasta, a Vameşului şi a Fariseului, ne arată cât de importantă este rugăciunea smerită în timpul Postului Paştilor şi în timpul vieţii noastre întregi. Rugăciunea aceasta smerită este o armă împotriva dracilor, împotriva patimilor, împotriva manifestărilor egoiste şi mai ales este o mare binecuvântare pentru creşterea sufletului, pentru învierea lui din moartea păcatului. Această rugăciune smerită e folositoare nu numai omului smerit, ci şi Bisericii întregi, pentru că omul smerit face loc în sufletul său nu numai harului lui Dumnezeu ci şi iubirii faţă de semeni. Vedem un rugător smerit când nu se roagă numai pentru sine, ci pentru sănătatea şi mântuirea semenilor din jur. Omul smerit se roagă şi pentru mântuirea altora, el se aseamănă cu Dumnezeu cel Smerit care doreşte ca `tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină`”.
