Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti
26.02.2010, Bucureşti (Catholica) - Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti, o premieră pentru spaţiul teologic, academic şi cultural-misionar al Bisericii Ortodoxe Române, ce cuprinde datele fundamentale ale istoriei şi vieţii acesteia, a fost lansată în cadrul şedinţei anuale a Adunării Naţionale Bisericeşti, desfăşurată sub preşedinţia Patriarhului Daniel, marţi 9 februarie 2010, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul”, din Palatul Patriarhiei. Despre temele majore, despre necesitatea de ordin pastoral, misionar şi mediatic a acestei vaste lucrări şi despre procesul de lucru şi echipa de colaboratori a vorbit într-un interviu pentru Ziarul Lumina pr. Mircea Păcurariu, profesor onorar la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu şi membru corespondent al Academiei Române, coordonatorul acestei importante lucrări.
„Iniţiativa întocmirii şi publicării acestei prime Enciclopedii a Ortodoxiei Româneşti aparţine în exclusivitate Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Preafericirea Sa m-a contactat telefonic în urmă cu aproape doi ani şi mi-a încredinţat această frumoasă misiune de a coordona activitatea unei echipe pe care am ales-o eu, întrucât Preafericirea Sa mă cunoaşte de exact 40 de ani, de când şi-a început studiile la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. Gândul Preafericirii Sale a fost acela de a pune la dispoziţie preoţilor şi credincioşilor Bisericii noastre – în speţă intelectualilor – o lucrare de informare şi în acelaşi timp de instruire cu privire la viaţa şi lucrarea Bisericii româneşti în trecut şi astăzi. Astfel am pornit la elaborarea acestei Enciclopedii a Ortodoxiei Româneşti în luna mai a anului 2008, împreună cu un grup de tineri colaboratori”.
Dintre temele majore ale acestei Enciclopedii, pr. Mircea Păcurariu a amintit: „În Enciclopedie apar în primul rând personalităţi ale vieţii bisericeşti: sfinţi daco-romani şi români sau sfinţi ale căror moaşte se găsesc şi se cinstesc pe pământ românesc, mari duhovnici din trecut şi din zilele noastre, mari profesori de teologie, teologi cu diverse preocupări în afara cercetării teologice. La toate aceste personalităţi bine cunoscute în cultura românească am adăugat copişti de manuscrise liturgice sau teologice; traducători din literatura patristică şi postpatristică; mari zugravi de biserici din trecut şi pictori bisericeşti din zilele noastre cunoscuţi în cercurile artistice şi teologice de pretutindeni. De asemenea, am adăugat şi figuri de mari dirijori de coruri bisericeşti, compozitori de muzică bisericească şi cărturari din mediul laic, care au avut şi preocupări teologice, iar prin scrisul lor au contribuit la revigorarea vieţii bisericeşti de la noi, mai cu seamă în prima jumătate a secolului al XX-lea”.
„O altă categorie de teme sunt monumentele istorice bisericeşti din ţară, mănăstiri, schituri sau bisericile de mir ctitorite de domni români, de mari boieri, dar şi ctitoriile unor credincioşi ţărani… şi o serie de biserici reprezentative din secolul al XX-lea şi chiar începutul secolului nostru, care sunt în curs de zidire. O altă temă priveşte şi diaspora românească, încât am trecut ierarhii care au păstorit pe credincioşii din afara hotarelor ţării. Am trecut toate eparhiile ţării, cele din trecut şi cele de astăzi, din ţară şi de peste hotare. Am inclus în Enciclopedie în acelaşi timp şi foarte multe aşezăminte bisericeşti ale altor popoare ortodoxe dar care au fost ajutate de Biserica românească, de domnii români, de ierarhii români şi de oameni de bine din ţara noastră… Am vrut să scot în evidenţă contribuţia românească la susţinerea acestor popoare şi aşezăminte ortodoxe sub dominaţie otomană. De asemenea, am inclus şi unele instituţii bisericeşti de peste hotare care au avut legături în decursul veacurilor cu Ţările Române: Patriarhia Moscovei, Patriarhia Sârbă, Mitropolia de Karlovitz, Biserica Bulgară şi multe alte instituţii”.
Cuvântul-înainte al acestei vaste lucrări poartă semnătura Patriarhului Daniel, care subliniază că elaborarea şi publicarea unei Enciclopedii a Ortodoxiei Româneşti, menită să cuprindă datele fundamentale ale istoriei şi vieţii Bisericii Ortodoxe Române, reprezintă o necesitate de ordin pastoral, misionar şi mediatic, având o veche justificare în zona instrumentelor de studiu istoric-teologic, cultural-educaţional şi jurnalistic. „În contextul epocii prezente, a cărei abundenţă informaţională atinge adesea excesul şi induce uneori confuzia, necesitatea unei definiri a identităţii, nu doar personale, ci şi comunitare, a devenit evidentă. În acest sens, se impunea, pe lângă o prezentare diacronică a Ortodoxiei româneşti, şi una tematică selectivă. Păstrând şi cultivând virtuţile originii sale apostolice, asimilând şi în acelaşi timp influenţând specificul etnic, Ortodoxia românească s-a manifestat concret în plan istoric, păstrând totodată comuniunea de credinţă, cult şi organizare cu Ortodoxia universală”.
Imagini
