Credinţa şi ştiinţa sunt prieteni
25.03.2010, Vatican (Catholica) - Nu există o opoziţie între credinţă şi ştiinţă, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea propunându-l ca exemplu concret pe Sf. Albert cel Mare. Sfântul Părinte a vorbit despre acest sfânt al secolului al XIII-lea la audienţa generală de miercuri, din Piaţa San Pietro, dedicată în ultima vreme unor personalităţi din viaţa Bisericii. „El are încă multe să ne înveţe”, a susţinut printre altele Episcopul Romei.
„Sf. Albert ne arată că între credinţă şi ştiinţă nu există opoziţie, în ciuda unor episoade de neînţelegeri înregistrate în istorie”, a susţinut Papa. „Sf. Albert cel Mare ne aminteşte că între ştiinţă şi credinţă există o prietenie, că oamenii de ştiinţă pot să îşi asume, cu vocaţia lor de studiere a naturii, un drum adevărat şi fascinant spre sfinţenie.” Sfântul Părinte a subliniat modul în care Albert a provocat o mutaţie culturală prin acceptarea şi evaluarea gândirii şi operelor lui Aristotel. „Sf. Albert cel Mare a deschis porţile pentru completa primire a filosofiei lui Aristotel în filosofia şi teologia medievală, o primire elaborată mai apoi într-un mod mai complet de Sf. Toma”, a explicat el. „Această primire a filosofiei – să zicem aşa – păgâne şi pre-creştine a fost o autentică revoluţie culturală pentru acele timpuri. Şi totuşi, mulţi gânditori creştini s-au temut de filosofia arabă, de filosofia ne-creştină, mai ales pentru că, în prezentarea comentatorilor ei arabi, a fost interpretată ca fiind, cel puţin în anumite puncte, ireconciliabilă cu credinţa creştină.”
Situaţia ridica o dilemă pentru Albert: sunt credinţa şi raţiunea în opoziţie una faţă de alta, sau nu? Pontiful a explicat că aici „se găseşte unul dintre marile merite ale Sf. Albert: cu rigoare ştiinţifică el a studiat operele lui Aristotel, convins că tot ce este raţional este compatibil cu credinţa revelată în Sfânta Scriptură. Cu alte cuvinte, Sf. Albert cel Mare a contribuit astfel la formarea unei filosofii autonome, diferită de teologie şi unită cu ea doar prin unitatea adevărului.” Sfântul Părinte a încheiat invitându-i pe credincioşi să se roage ca Dumnezeu să continue să trimită în Biserica Sa oameni asemenea Sf. Albert, „învăţaţi, pioşi şi înţelepţi filosofi”. Şi apoi a adăugat: „Fie ca el să ne ajute pe fiecare dintre noi să ne însuşim `formula sfinţeniei` pe care el a urmat-o întreaga sa viaţă: Să doresc totul pentru gloria lui Dumnezeu, să fac totul doar şi mereu pentru gloria Sa.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
