Botezul este leacul pentru moarte
04.04.2010, Vatican (Catholica) - Fiinţele umane au căutat întotdeauna o cale de prelungire a vieţii, de vindecare a morţii. Un astfel de leac există într-adevăr, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea în cadrul predicii sale de la Vigilia Pascală din noaptea Învierii, celebrată în Bazilica San Pietro. Cu această ocazie, el a botezat două femei din Albania, una din Somalia şi alta din Sudan, un bărbat din Japonia şi un băiat de cinci ani din Rusia. Papa a reflectat asupra faptului că o prelungire nesfârşită a vieţii aşa cum o cunoaştem ar putea fi cu greu numită o vindecare. „Adevărul leac împotriva morţii ar trebui să fie diferit. Nu ar trebui să aducă pur şi simplu o prelungire nedefinită a acestei vieţi actuale. Ar trebui să transforme viaţa noastră dinăuntru”.
„Ar trebui să creeze în noi o viaţă nouă, cu adevărat capabilă de veşnicie: ar trebui să ne transforme în aşa fel încât nu să pună capăt morţii, ci doar de la ea să înceapă în plinătate. Ceea ce este nou şi emoţionant din mesajul creştin, din Evanghelia lui Isus Cristos, era şi încă mai este acest lucru care ne este spus: da, acest leac împotriva morţii, acest adevărat medicament al nemuririi există. A fost găsit. Este accesibil. În Botez acest medicament ne este dăruit. O viaţă nouă începe în noi, o viaţă nouă care se formează în credinţă şi nu este ştearsă de moartea vieţii vechi, ci numai atunci este dusă pe deplin la lumină”. Sfântul Părinte a întrebat în continuare: „Cum se desfăşoară această transformare a vieţii vechi, aşa încât să se formeze în ea viaţa nouă care nu cunoaşte moartea?”. El a arătat că la Botez suntem îmbrăcaţi cu noua haină a lui Dumnezeu.
„Desigur, această schimbare a hainelor este un parcurs care durează toată viaţa. Ceea ce are loc la Botez este începutul unui proces care cuprinde toată viaţa noastră – ne face capabili de veşnicie, aşa încât în haina de lumină a lui Isus Cristos putem să apărem în faţa lui Dumnezeu şi să trăim cu El pentru totdeauna”. Papa a prezentat apoi ritualul Botezului aşa cum avea loc în Biserica antică: „Exista înainte de toate ritul renunţării şi al promisiunilor… Cel care urma să fie botezat se îndrepta spre apus, simbol al întunericului, al apusului soarelui, al morţii şi deci al stăpânirii păcatului… şi rostea un triplu ‘nu’: diavolului, trufiei sale şi păcatului”. Această renunţare constituie şi astăzi o parte esenţială a Botezului, şi este „o promisiune în care îi dăm mâna lui Cristos, pentru ca El să ne conducă şi să ne îmbrace”.
„Apoi cel care urma să fie botezat, în Biserica antică, se îndrepta spre răsărit – simbol al luminii, simbol al noului soare al istoriei, nou soare care răsare, simbol al lui Cristos… Era apoi dezbrăcat de hainele sale. El cobora în izvorul baptismal şi era cufundat de trei ori – un simbol al morţii care exprimă toată radicalitatea acestei despuieri şi a acestei schimbări a hainelor. Această viaţă, care oricum este destinată morţii, cel care urma să fie botezat o încredinţează morţii, împreună cu Cristos, şi de către El se lasă târât şi tras în sus în viaţa nouă care îl transformă pentru veşnicie. Apoi, ieşind din apele baptismale, neofiţii erau îmbrăcaţi cu haina albă, haina de lumină a lui Dumnezeu, şi primeau candela aprinsă ca semn al vieţii noi în lumina pe care însuşi Dumnezeu o aprinsese în ei. Ştiau aceasta: obţinuseră medicamentul nemuririi, care în momentul primirii Sfintei Împărtăşanii, lua formă pe deplin. În ea primim Trupul Domnului înviat şi, noi înşine, suntem atraşi în acest Trup, aşa încât suntem deja păziţi în Cel care a învins moartea şi ne duce prin moarte”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
