Papa le-a oferit preoţilor un model pentru vocaţia lor
01.07.2010, Vatican (Catholica) - Îndreptându-şi atenţia către un sfânt mai puţin cunoscut, Papa Benedict al XVI-lea a oferit miercuri, 30 iunie 2010, un alt model pentru preoţii care caută sfinţenia. Papa a dedicat discursul din cadrul audienţei generale din această zi unui sfânt italian din secolul al XIX-lea: pr. Iosif Cafasso. Sfântul este poate cel mai cunoscut pentru asocierea lui cu Sf. Ioan Bosco: Iosif a fost îndrumătorul spiritual al lui Ioan timp de un sfert de secol. Deşi Sfântul Părinte a folosit exemplul Sf. Iosif pentru a sublinia importanţa îndrumării spirituale, el a mai spus: „Cafasso nu a încercat niciodată să formeze în don Bosco un discipol ‘după chipul şi asemănarea sa’ şi don Bosco nu l-a copiat pe Cafasso; l-a imitat desigur în virtuţile umane şi sacerdotale – definindu-l ‘model de viaţă sacerdotală’ – dar conform propriilor aptitudini şi propriei vocaţii speciale”.
Sfântul Părinte a indicat în aceasta „un semn al înţelepciunii maestrului spiritual şi al inteligenţei discipolului”. Cu toate acestea, Papa Benedict al XVI-lea a recomandat îndrumători spirituali pentru toată lumea, nu doar pentru preoţi. Referindu-se la relaţia dintre Ss. Cafasso şi Bosco, el a spus: „Dragi prieteni, aceasta este o învăţătură preţioasă pentru toţi cei care sunt angajaţi în formarea şi educarea tinerelor generaţii şi este şi o atenţionare puternică în privinţa importanţei de a avea o călăuză spirituală în propria viaţă, care să ne ajute să înţelegem ceea ce vrea Dumnezeu de la noi”. Pontiful a evidenţiat mai presus de toate rolul Sf. Iosif Cafasso ca şi formator, învăţător şi îndrumător pentru preoţii care îl vor lua ca model de sfinţenie.
Referindu-se la munca lui cu cei care porniseră de puţin timp pe calea preoţiei, Papa a arătat: „Tipul de preot pe care Cafasso l-a întâlnit la Colegiu şi pe care el însuşi s-a străduit să îl întărească – mai ales ca rector – era cel de adevărat păstor cu o bogată viaţă interioară şi un profund zel în slujirea pastorală: fidel faţă de rugăciune, angajat în predicare, în cateheză, dedicat celebrării Euharistiei şi slujirii Spovezii, conform modelului întrupat de sfântul Carol Borromeul, de sfântul Francisc de Sales şi promovat de Conciliul din Trento”. Sfântul a pornit astfel un lanţ de sfinţenie, a arătat Sfântul Părinte, modelând această imagine în preoţii tineri pentru ca „la rândul lor, să devină formatori ai altor preoţi, călugări şi laici”.
El a adăugat: „Secretul lui era simplu: a fi un om al lui Dumnezeu; a face, în micile acţiuni zilnice, ‘ceea ce poate să fie spre mai marea slavă a lui Dumnezeu şi spre folosul sufletelor’. Îl iubea în mod total pe Domnul, era animat de o credinţă bine înrădăcinată, susţinut de profundă şi prelungită rugăciune, trăia o sinceră caritate faţă de toţi. Cunoştea teologia morală, dar cunoştea la fel situaţiile şi inima oamenilor, al căror bine îl lua asupra sa, asemenea bunului păstor”. Episcopul Romei a concluzionat reflecţia sa exprimându-şi speranţa că Sf. Iosif Cafasso ar putea fi „o chemare pentru toţi de a intensifica drumul spre perfecţiunea vieţii creştine, sfinţenia; îndeosebi, să le amintească preoţilor importanţa de a dedica timp Sacramentului Reconcilierii şi direcţiunii spirituale, şi să le amintească tuturor atenţia pe care trebuie s-o avem faţă de cei mai nevoiaşi”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
