Migraţia, între regăsirea de sine şi dorul de acasă
22.08.2010, Bucureşti (Catholica) - Devenită un fenomen global, cu care se confruntă statele din toate regiunile lumii, migraţia pune subiecţii acesteia în faţa unor noi realităţi. Adaptarea la o societate cu alte valori şi priorităţi, integrarea şi împărtăşirea unui alt standard de viaţă, mai bun sau mai dificil decât cel din ţară, sunt tot atâtea probleme care îi privesc pe migranţii români în Europa de Vest. Despre avantajele şi nevoile migraţiei româneşti în Italia, ţara cu cei mai mulţi români din Occident, despre rolul şi aportul Bisericii în păstrarea tradiţiilor şi credinţei creştine a vorbit PS Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei, cu publicaţia Ziarul Lumina. Redăm câteva fragmente din interviu.
– Cum văd italienii comunităţile românilor ortodocşi din peninsula italică?
– Românii ortodocşi, atunci când sunt cunoscuţi prin prisma calităţilor pe care le au şi a valorilor pe care le poartă cu ei, sunt foarte apreciaţi de italieni. Aceasta se datorează în primul rând calităţii muncii pe care o fac femeile „badante” – care lucrează în casele italienilor – şi a bărbaţilor care lucrează îndeosebi în construcţii. Parohiile noastre ortodoxe joacă desigur un rol foarte important în a face cunoscute Ortodoxia şi România printre italieni.
– Care sunt avantajele migraţiei românilor în Occident, în general, şi în Italia, în special?
– Fenomenul migraţiei, la bază, este o tragedie, atât pentru familie, cât şi pentru ţara din care se pleacă. Primul avantaj pe care îl urmăresc cei ce emigrează este o viaţă mai bună, mai sigură pentru propria familie… Avantajul efectiv pe care îl consider cel mai important este acela că, în multe cazuri, persoana se caută şi se regăseşte pe sine, atât spiritual, cât şi ca identitate etnică purtătoare de valori unice, pe care le descoperă şi apreciază şi mai mult fiind străin. Italia, în ciuda unor reacţii negative a mass-media şi a excepţiilor, este o ţară primitoare, în care românul, fiind de cultură latină, se integrează relativ uşor.
– Care sunt principalele probleme cu care se confruntă migraţia românească din Italia?
– Migraţia românească din Italia se confruntă cu probleme complexe, inerente statutului pe care o populaţie dezrădăcinată şi minoritară le are. Principala problemă considerăm a fi cea a sfâşierii familiei. Plecarea unuia dintre soţi/părinţi din „coconul familial” aduce cu sine o serie întreagă de primejdii şi de consecinţe dramatice, atât pentru soţi, cât şi pentru copii. Cu atât mai tragic este atunci când cea care ia lumea în piept este mama, aşa cum e cazul numeroaselor femei/mame (minimum 200.000) care poartă de grijă de copiii sau de părinţii altora, lăsând „singuri” propriii copii sau părinţi. […] O altă problemă care se întâlneşte destul de frecvent este „neplata lucrătorilor”. Mulţi dintre cei care muncesc cu sau fără contract de muncă nu primesc la timp sau nu mai primesc deloc plata pentru munca depusă timp de luni şi luni de zile… Din păcate, aceste abuzuri stau la baza unor adevărate tragedii care, într-un moment de „orbire”, la capătul răbdărilor, au dus la acte necugetate care au costat libertatea sau chiar viaţa celor afectaţi…
– Cum este organizată, la nivelul comunităţilor, parohiilor, Episcopia Ortodoxă Română din Italia?
– Biserica Ortodoxă Română din Italia are o structură centrală de tip eparhial, fiind o episcopie de sine stătătoare din mai 2008, organizată în 16 protopopiate, dintre care şase au caracter misionar, cuprinzând 122 de parohii şi paraclise, patru mănăstiri (dintre care una de maici) şi un schit (de călugări). Structura administrativă a eparhiei cuprinde 10 sectoare în cadrul cărora funcţionează diferite departamente care iniţiază şi coordonează diferite activităţi specifice sectorului respectiv. Întreaga structură şi prezentarea detaliată a activităţilor eparhiei se află afişate pe site-ul acesteia, la adresa Episcopia-Italiei.it.
