Hildegard de Bingen: o exemplară exercitare a autorităţii

03.09.2010, Castel Gandolfo (Catholica) - În dimineaţa zilei de miercuri, 1 septembrie 2010, Papa Benedict al XVI-lea a ţinut audienţa generală în piaţa din faţa Palatului Apostolic de la Castel Gandolfo, unde îşi petrece vara. Cateheza sa a fost dedicată Sf. Hildegard de Bingen (1098-1179), o mare vizionară. Înainte de a vorbi despre sfântă, Papa şi-a îndreptat atenţia asupra Scrisorii Apostolice „Mulieris dignitatem” a Papei Ioan Paul al II-lea, din 1988, care a examinat „rolul preţios pe care femeile l-au jucat şi continuă să îl joace în viaţa Bisericii”. Biserica, se arată în acel text, „aduce mulţumire pentru toate manifestările ‘geniului’ feminin care au apărut în decursul istoriei”.

„În timpul secolelor pe care le numim în mod obişnuit Evul Mediu”, a spus Papa Benedict al XVI-lea, „anumite figuri feminine s-au evidenţiat prin sfinţenia vieţilor lor şi prin bogăţia învăţăturilor lor”. Una dintre acestea a fost Hildegard de Bingen, născută într-o familie nobilă, care a ales să se dedice slujirii lui Dumnezeu. Primind o corespunzătoare formare umană şi creştină din mâinile maestrei ei, Jutta of Spanheim, Hildegard a intrat în mănăstirea benedictină Sf. Disibod unde a primit vălul de la Episcopul Otto de Bamberg. În 1136 a fost aleasă superioară, funcţie pe care a îndeplinit-o folosindu-şi „darurile ei de femeie cu o cultură şi o spiritualitate înaltă, capabilă face faţă aspectelor organizaţionale ale vieţii din mănăstire”, a spus Papa.

În scurt timp, datorită numărului mare de vocaţii, Hildegard a fondat o altă comunitate, în Bingen, dedicată Sf. Rupert, petrecându-şi aici restul vieţii. „Felul în care şi-a exercitat autoritatea rămâne exemplar pentru toate comunităţile religioase”, a arătat Sfântul Părinte. „Ea a trezit o sfântă emulaţie în practicarea faptelor bune”. Pe când era încă superioară la mănăstirea Sf. Disibod, sfânta a început să îşi dicteze viziunile mistice îndrumătorului ei spiritual, călugărul Volmar, şi secretarei sale personale, Richardis de Strade. „După cum se întâmplă întotdeauna în vieţile adevăraţilor mistici, Hildegard a dorit să se pună pe sine sub autoritatea celor înţelepţi, pentru a discerne originea viziunilor ei, despre care se temea că ar putea fi rodul iluziilor şi nu ar veni de la Dumnezeu”.

În acest scop a vorbit cu Sf. Bernard de Clairvaux, care a potolit temerile ei şi a încurajat-o. Mai mult, în 1147, ea a primit aprobarea crucială a Papei Eugen al III-lea care, în Sinodul de la Trier, a citit unul dintre textele dictate de Hildegard, care i-a fost prezentat Papei de Arhiepiscopul Henry de Mainz. „Papa a autorizat-o pe mistică să îşi scrie viziunile şi să vorbească în public”, a spus Pontiful. „Semnul unei experienţe autentice a Duhului Sfânt, izvor al tuturor carismelor”, a concluzionat Papa, „este acela că individul care posedă daruri supranaturale nu se laudă niciodată cu ele, nu şi le etalează şi, mai presus de toate, demonstrează o totală ascultare faţă de autoritatea eclesiastică. Toate darurile împărţite de Duhul Sfânt sunt, într-adevăr, destinate edificării Bisericii şi Biserica, prin păstorii ei, este aceea care recunoaşte autenticitatea lor”.