Folosirea contraceptivelor legată de tăcerea clerului
10.09.2010, Roma (Catholica) - Vaticanistul Sandro Magister a scris recent în publicaţia L’Espresso despre o carte ce face legătura dintre folosirea răspândită a contracepţiei între catolici la începutul secolului XX şi tăcerea clerului vizavi de învăţătura Bisericii pe acest subiect. Cartea lui Gianpiero Dalla Zuanna, profesor de demografie la Universitatea din Padova, a apărut în 2010, ea „analizând şi explicând pentru prima oară – cu documente până acum nestudiate – de ce Biserica nu a oprit răspândirea contracepţiei” la începutul secolului trecut.
Magister începe explicând că o „divergenţă” între învăţătura Bisericii şi practica credincioşilor catolici a existat încă dinainte de apariţia contraceptivelor pe piaţă. Cartea citează un studiu făcut într-o zonă model de catolicism, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. „Zona rurală Veneto era atunci cea mai catolică regiune din Italia, cu o prezenţă extrem de solidă la biserică”, explică Magister. „Dar chiar şi în Veneto în prima jumătate a secolului douăzeci – acolo unde aproape toţi mergeau la Liturghie duminică de duminică şi se spovedeau cel puţin o dată pe an – rata naşterilor a scăzut la jumătate într-o singură generaţie. De la 5 copii pe femeie în 1921 s-a ajuns la 2,5 copii în 1951 datorită folosirii generalizate a practicilor contraceptive.”
Autorul cărţii atribuie această scădere dramatică tăcerii clerului catolic din acea vreme, care se folosea de „teoria bunei credinţe” a Sf. Alfonso Maria de Liguori. „Conform acestei teorii”, spune Magister, „în prezenţa unui penitent suspectat că ar recurge la contraceptive dar pare neconştient de gravitatea păcatului şi în practică e incapabil să îşi corecteze acest comportament, este mai bine să i se respecte tăcerea şi să se ţină cont de buna sa credinţă, dându-i-se dezlegare fără alte întrebări” despre practicile contraceptive. Dar „în 1931 a avut loc o schimbare”, odată cu publicarea enciclicii „Casti Connubii” a Papei Pius al XI-lea. „De atunci, din porunca Ierarhiei, moralitatea conjugală a devenit o parte importantă a predicării. Şi de aceea spaţiul pentru ignoranţa inculpabilă s-a redus. Odată ce s-a spus public ce este bine şi ce este rău între soţi, buna credinţă nu mai putea fi admisă.”
„Dar decadele de tăcere, interpretate de majoritatea credincioşilor ca un consimţământ dat practicilor lor contraceptive, a lăsat urme”, subliniază vaticanistul. „În răspunsurile lor la întrebarea despre controlul naşterilor – la mai bine de zece ani după ‘Casti Connubii’ – unii preoţi mărturiseau că predicarea lor pe această temă nu prea a avut impact. Între timp, în Veneto, regiunea catolică, rata naşterilor a scăzut aproape la zero. Iar distanţarea de învăţătura Bisericii prin folosirea contraceptivelor continuă să nu fie percepută încă de majoritatea populaţiei ca păcat sau rebeliune. Mai apoi – până şi astăzi – condamnarea contracepţiei prin documente papale s-a strecurat cu greu în predici. Clerul aproape că păstrează o tăcere în acest sens. Şi continuă să fie foarte înţelegător şi indulgent în confesional”, conchide Magister.
