Biserica există pentru a evangheliza
25.10.2010, Vatican (Catholica) - În ziua de duminică, 24 octombrie 2010, înainte de rugăciunea Angelus de la amiază, Papa Benedict al XVI-lea a prezidat Liturghia de încheiere a Adunării Speciale pentru Orientul Mijlociu a Sinodului Episcopilor. În discursul ţinut imediat înainte de rugăciune în faţa celor adunaţi în Piaţa San Pietro, Pontiful a anunţat pentru anul 2012 un Sinod pe tema Noii Evanghelizări. Vă oferim în continuare în traducere textul alocuţiunii Sfântului Părinte.
Iubiţi fraţi şi surori!
Cu celebrarea solemnă din această dimineaţă din Bazilica Vaticanului, s-a încheiat Adunarea Specială pentru Orientul Mijlociu a Sinodului Episcopilor. Tema întâlnirii a fost „Biserica Catolică în Orientul Mijlociu: Comuniune şi mărturie”. În această duminică este şi Ziua Mondială a Misiunilor, a cărei temă în acest an este „Construirea comuniunii eclesiale este cheia misiunii”. Similaritatea dintre aceste teme este evidentă. Ambele ne invită să privim Biserica drept un mister de comuniune care, prin natura sa, este destinată întregii persoane şi tuturor oamenilor. Servul lui Dumnezeu Papa Paul al VI-lea a declarat: „Biserica există pentru a evangheliza, adică pentru a predica şi a învăţa, pentru a fi canal al harurilor, pentru a-i reconcilia pe păcătoşi cu Dumnezeu, pentru a perpetua jertfa lui Cristos în Sfânta Liturghie, care este memorialul morţii şi a învierii sale glorioase” (Exortaţia apostolică „Evangelii nuntiandi”, 8 decembrie 1975, 14: AAS 68, [1976], p. 13).
De aceea, următoarea Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, din 2012, va fi dedicată temei „Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine”. În fiecare timp şi în fiecare loc – chiar şi astăzi în Orientul Mijlociu – Biserica este prezentă şi lucrează pentru a reuni toţi oamenii şi a-i oferi pe ei lui Cristos, deplinătatea vieţii. După cum a scris teologul italiano-german Romano Guardini: „Realitatea ‘Bisericii’ implică deplinătatea la a fi creştin, care se dezvoltă în istorie, în măsura în care Biserica îmbrăţişează deplinătatea realităţii umane care este în relaţie cu Dumnezeu” („Formazione liturgica,” Brescia 2008, pp. 106-107).
Iubiţi prieteni, în liturgia de astăzi citim despre mărturia Sf. Paul cu privire la răsplata finală pe care Domnul o va da „tuturor acelora care au iubit arătarea lui” (2Timotei 4,8). Nu este o aşteptare inactivă sau solitară, dimpotrivă! Apostolul a trăit în comuniune cu Cristos înviat pentru „pentru ca predicarea să fie realizată pe deplin prin mine şi s-o audă toate popoarele” (2Timotei 4,17). Sarcina misionară nu este aceea de a provoca o revoluţie în lume, ci de a o transfigura, luând puterea de la Isus Cristos care „ne-a chemat la masa Cuvântului şi Euharistiei Sale, pentru a gusta darul Prezenţei Sale, pentru a ne forma la şcoala lui şi a trăi tot mai conştient uniţi cu El, Învăţătorul şi Domnului” (Mesaj pentru cea de-a 84-a Zi Mondială a Misiunilor”).
Chiar şi creştinii de astăzi – după cum scrie în „Scrisoarea către Diognet” – „arată cât de minunată şi de… extraordinară este viaţa lor împreună. Ei trăiesc pe pământ dar sunt cetăţeni ai cerului. Ascultă de legile stabilite dar merg dincolo de legi în drumul lor de viaţă… Sunt condamnaţi la moarte şi din aceasta îşi iau viaţa. Deşi fac binele, ei sunt… persecutaţi şi cresc în număr în fiecare zi” (V, 4.9.12.16; VI, 9 [SC 33], Paris 1951, 62-66).
Fecioarei Maria, care de la Isus răstignit a primit noua misiune de a fi Mamă a tuturor celor care doresc să creadă în El şi să îl urmeze, îi încredinţăm comunităţile creştine din Orientul Mijlociu şi pe toţi misionarii Evangheliei.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
