Papa beatificărilor acum beatificat
30.04.2011, Vatican (Catholica) - Pelerini în drum spre Roma, mass-media gata să transmită în direct non-stop, nenumeroase iniţiative spirituale şi culturale din întreaga lume… Activitatea frenetică ce caracterizează zilele dinaintea beatificării Papei Ioan Paul al II-lea reprezintă doar începutul unui crescendo care va culmina cu ritual beatificării, în ziua de 1 mai. În spatele oricăruia din aceste evenimente, mici sau mari, se află veneraţia a mii de persoane faţă de Papa Wojtyla. O legătură ce rămâne vie, chiar dacă au trecut şase ani de la moartea sa, şi care îi reuneşte pe cei care au fost primii colaboratori ai Papei de origine poloneză.
Printre aceştia şi Cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, care a urmărit îndeaproape cauza de beatificare a Papei Ioan Paul al II-lea. Acesta a stat de vorbă cu Roberto Piermarini, de la Radio Vatican, exprimându-şi în primul rând „sentimentele de recunoştinţă faţă de Preasfânta Treime pentru darul acestui mare Pontif, care a trăit în mod radical Evanghelia lui Cristos pe care a proclamat-o cu curaj în întreaga lume. Un aspect semnificativ al pontificatului său a fost tocmai entuziasmul misionar. Călătoriile sale apostolice erau adevărate ‘missiones ad gentes’, pentru a da mărturie despre Cuvântul de viaţă şi de adevăr al Domnului nostru Isus Cristos.”
Papa Wojtyla a repetat de-a lungul întregului său pontificat că Biserica şi lumea au nevoie de sfinţi. Întrebat dacă beatificarea sa este o confirmare a acestui fapt, prelatul a spus: „Desigur, conform calculelor, Papa Wojtyla a celebrat 1338 de beatificări (în acest număr sunt şi grupuri de martiri beatificaţi într-o singură ceremonie) şi 482 de canonizări. Sunt trei motivele acestui autentic efort pastoral: 1. să le amintească credincioşilor să onoreze cu fidelitate promisiunile făcute la botez, ce corespund chemării lor la sfinţenie; 2. să arate lumii că fericiţii şi sfinţii, trăind fericirile evanghelice reprezintă pentru toţi „veşti bune” (aceşti au fost blânzi, plini de îndurare şi de pace; sfinţii sunt autentici binefăcători ai umanităţii, prin gesturile lor de caritate faţă de cei săraci şi aflaţi în suferinţă; prin consolarea faţă de cei loviţi de necazuri, prin educaţia acordată celor neinstruiţi şi prin apărarea celor lipsiţi de apărare); 3. să sublinieze că prin spiritul de rugăciune şi de adoraţie, sfinţii ne cheamă în mod constant să trăim cu privirea îndreptată spre Ierusalimul Ceresc. Sfinţii sunt cei care deschid larg ferestrele acestei lumi spre soarele etern al vieţii trinitare.”
