Sunteţi fii adoptivi ai Tatălui
18.07.2008, Sydney (Catholica) - Sfântul Părinte s-a adresat ieri tinerilor încurajându-i în viziunea lor despre viaţă. „Dragi prieteni, viaţa nu este guvernată de şansă; nu este aleatoare. Însăşi existenţa voastră a fost dorită de Dumnezeu, a fost binecuvântată şi a primit de la El un scop! Viaţa nu este doar o succesiune de evenimente sau de experienţe, oricât de utile ar fi multe dintre ele. Este o căutare a adevărului, a binelui şi a frumuseţii. Cu gândul la acest ţel facem noi alegerile; pentru acest ţel ne exercităm libertatea; în acestea – în adevăr, în bunătate şi în frumuseţe – găsim fericirea şi bucuria. Să nu vă lăsaţi păcăliţi de cei care vă văd doar ca simpli consumatori într-o piaţă de posibilităţi nediferenţiate, în care alegerea în sine devine un bun, noutatea uzurpă frumuseţea, iar experienţa subiectivă ia locul adevărului.”
Tinerii l-au primit oficial pe Papa Benedict, în contextul celei de-a XXIII-a Zi Mondială a Tineretului. Evenimentul a avut loc la Sydney, pe malul oraşului, Sfântul Părinte sosind de pe mare. Lăsând să se înţeleagă că va reveni asupra temei Botezului, Papa Benedict a ţinut să amintească „pe scurt ceva din modul în care noi înţelegem Botezul”. „În ziua Botezului vostru, Dumnezeu v-a atras întru sfinţenia sa. Aţi fost adoptaţi ca fii şi fiice ale Tatălui. Aţi fost încorporaţi în Cristos. Aţi fost făcuţi lăcaşe ale Duhului Său. Într-adevăr, spre finalul Botezului vostru, preotul s-a întors către părinţii voştri şi spre cei adunaţi şi, chemându-vă pe nume, a spus: `aţi devenit o nouă creaţie`.” Desigur, realitatea de fii ai lui Dumnezeu nu este lipsită de consecinţe: „Dragi fraţi, în casele, şcolile şi universităţile voastre, în locurile voastre de muncă şi de recreaţie, amintiţi-vă că sunteţi noi creaţii! Ca şi creştini voi sunteţi în această lume ştiind că Dumnezeu are o faţă umană – Isus Cristos -, calea care satisface toate dorinţele umane şi viaţa despre care suntem chemaţi să dăm mărturie, umblând mereu în lumina ei.”
„Sarcina mărturiei nu este uşoară. Sunt mulţi astăzi cei care pretind că Dumnezeu trebuie lăsat deoparte, şi că religia şi credinţa, în timp ce sunt în regulă la nivel personal, trebuie fie excluse din spaţiul public fie incluse doar în măsura urmăririi unor scopuri pragmatice limitate. Această viziune seculară caută să explice viaţa umană şi modelul societăţii referindu-se puţin la Creator, sau fără nici o referinţă. Se prezintă pe sine ca neutră, imparţială şi valabilă pentru toţi. Dar în realitate, asemenea oricărei ideologii, secularismul impune o viziune asupra lumii. Dacă Dumnezeu este irelevant pentru viaţa publică, atunci societatea va fi modelată după o imagine lipsită de divin. Când Dumnezeu este eclipsat, abilitatea noastră de a recunoaşte ordinea naturală, scopul şi ceea ce este bun începe să scadă. Ceea ce a fost în aparenţă promovat ca ingeniozitate umană se manifestă rapid ca exploatare prostească, lacomă şi egoistă. Şi astfel, putem să devenim tot mai mult conştienţi de nevoia noastră de umilinţă în faţa delicatei complexităţi a lumii lui Dumnezeu.”
