Lumina credinţei învinge întunericul
24.09.2011, Freiburg (Catholica) - Chiar şi în cele mai întunecate momente, cei care au credinţă pot să vadă lumina şi „zorii unei noi zile”, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea adresându-se tinerilor sâmbătă, 24 septembrie 2011, în Freiburg. În discursul său, Pontiful a reflectat asupra lui Cristos, lumina lumii. „Nu eforturile noastre şi nici progresele tehnicii din epoca noastră nu sunt cele care aduc lumină acestei lumi. Experimentăm iar şi iar că eforturile noastre de a face o lume mai bună şi mai dreaptă se lovesc de nişte limite. Suferinţa nevinovată şi realitatea ultimă a morţii, cu care se va întâlni fiecare persoană, constituie un întuneric impenetrabil care poate, prin anumite experienţe, să fie îndepărtat pentru un moment, ca şi când ar fi un fulger în noapte. În final, însă, rămâne un întuneric înspăimântător”.
Pontiful a continuat: „În timp ce pretutindeni în jurul nostru poate să fie întuneric, vedem totuşi o lumină: o mică flacără care este mai puternică decât întunericul aparent puternic şi invincibil. „Cristos, înviat din morţi, străluceşte în această lume şi o face cu mai multă putere în acele locuri în care, în termeni umani, totul este sumbru şi lipsit de speranţă. El a învins moartea – El este viu – şi credinţa în El, asemenea unei mici lumini, îndepărtează tot ceea ce este întuneric şi ameninţare”. Sfântul Părinte a arătat că deşi oamenii credincioşi nu trăiesc în mod necesar într-o fericire permanentă, există întotdeauna „o rază strălucitoare” care să le lumineze calea. „Ochii celor care cred în Cristos văd lumina chiar şi în mijlocul celei mai întunecate nopţi, şi văd deja zorii unei noi zile”, a adăugat el.
„Lumina nu rămâne singură”, a continuat Papa Benedict al XVI-lea. „Pretutindeni se aprind şi alte lumini. Prin strălucirea lor, spaţiul dobândeşte contururi, pentru ca să putem să ne găsim direcţia. Nu trăim singuri în această lume. Şi pentru lucrurile importante din viaţă, trebuie să ne bazăm pe alte persoane. În particular, în credinţa noastră, aşadar, nu suntem singuri, suntem verigi în marele lanţ de credincioşi”. Sfântul Părinte a susţinut: „Nimeni nu poate crede dacă nu este susţinut de credinţa celorlalţi, şi invers, prin credinţa mea, contribui la întărirea celorlalţi în credinţă. Ne ajutăm unii pe alţii pentru a da un exemplu, împărtăşim cu ceilalţi ceea ce este al nostru: gândurile noastre, faptele noastre, sentimentele noastre. Şi ne ajutăm unii pe alţii să ne găsim calea, să ne dăm seama care este locul nostru în societate”.
