Reflecţia Bisericilor Catolice Orientale pe tema Noii Evanghelizări (comunicat)

07.11.2011, Oradea (Catholica) - Întâlnirea anuală a Episcopilor catolici orientali din Europa a reunit în acest an, la Oradea, România, aproximativ 70 de participanţi, Episcopi şi experţi, ca urmare a invitaţiei Episcopului de Oradea-Mare, PS Virgil Bercea. Tema lucrărilor a fost contribuţia Bisericilor Catolice Orientale din Europa la Noua Evanghelizare. Întâlnirea a fost un moment de discernământ comun cu scopul de a găsi stimulii adecvaţi pentru a răspunde la provocarea vestirii lui Hristos în actualul context socio-cultural. Rezultatele lucrărilor se vor uni într-un raport care va fi trimis Secretariatului Sinodului Episcopilor în vederea celei de-a 13-a adunări generale ordinare a Sinodului Episcopilor (Roma, 7-28 octombrie 2012). La întâlnire au luat parte şi Episcopii de rit latin din cadrul Conferinţei Episcopale Române. În cursul lucrărilor, Episcopii au mulţumit Sfântului Părinte pentru iniţiativa sa de a indica Bisericile Orientale Catolice în intenţia generală pentru apostolatul rugăciunii „pentru ca veritabila lor tradiţie să fie cunoscută şi stimată ca bogăţie spirituală pentru întreaga Biserică”.

În deschiderea lucrărilor, Cardinalul Peter Erdo, preşedintele Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE), organismul episcopal continental care a patronat întâlnirea, a subliniat importanţa întâlnirilor Episcopilor catolici orientali şi a reiterat modul în care noua evanghelizare este o ocazie prin care „toţi suntem chemaţi să redeşteptăm credinţa şi să construim comunităţi creştine puternic înrădăcinate în Domnul şi tari în entuziasmul misionar”. La rândul său, preşedintele Conferinţei Episcopale Române, Preafericirea Sa Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major de Alba-Iulia şi Făgăraş a subliniat că la 20 de ani de la căderea regimurilor totalitare „şi Bisericile Orientale Catolice se confruntă cu societăţi aflate într-o schimbare rapidă, în care secularizarea, emigraţia şi relativismul au modificat paradigmele şi modalităţile, nu doar ale apartenenţei ecleziale şi a practicii religioase, ci şi a transmiterii şi anunţării Evangheliei”.

Bisericile Orientale Catolice împărtăşesc o istorie comună, a marginalizării, suferinţei şi martiriului, în special sub regimurile totalitare în timpul cărora au fost interzise şi suprimate juridic. „Nu există altă Biserică în România care să poată fi definită ca Biserică a martiriului, în afară de Biserica Greco-Catolică”, a subliniat Mons. Francisco Javier Lozano, Nunţiu Apostolic în România şi în Republica Moldova. Acest rol de păstrare a credinţei cu scopul vieţii a fost amintită pe larg şi de diversele autorităţi politice regionale şi orăşeneşti, care au scos în evidenţă rolul Bisericii Greco-Catolice în România şi, în particular, al Eparhiei de Oradea, în opera de reconstruire al ţesutului social şi moral al populaţiei, în faptul de a fi un punct de referinţă şi un semn de speranţă şi înţelegere pentru mulţi. În cursul întâlnirii, participanţii au putut vizita unele locuri care mărturisesc caritatea celor două biserici catolice locale. În salutul său, dr. Adrian Lemeni, Secretarul de Stat pentru Culte al Guvernului României, a salutat iniţiativa şi a încurajat munca Bisericii de a apăra valorile creştinismului în Europa.

Două tipuri de reflecţii au stat în centrul lucrărilor pe tema noii evanghelizări. Pe de o parte, faptul că Bisericile Orientale Catolice din Europa au de dat o contribuţie specifică şi unică reflecţiei în curs către întreaga Biserică Catolică, precum şi procesului, deja în curs, al noii evanghelizări. Pe de altă parte, s-a văzut că şi aceste Biserici trebuie să fie conştiente de provocările pe care lumea actuală le aduce misiunii. Criza prin care lumea trece astăzi are în mod esenţial un caracter antropologic, în parte datorată secularismului care a provocat o nejustificată marginalizare a lui Dumnezeu, atât în sfera publică, cat şi în cea privată, a persoanelor, provocând, astfel, o puternică dezorientare a identităţii personale, prin care omul modern devine des incapabil să se justifice pe sine şi orientarea propriei existenţe. Şi Bisericile Orientale Catolice se simt confruntate cu aceste probleme şi, după vitalitatea demonstrată de libertatea recâştigată acum aproximativ două decenii, se simt atinse de aceste fenomene globale tocmai pentru că ele îi privesc pe mulţi dintre credincioşii lor emigraţi, punând astfel, Bisericilor lor, chestiuni pastorale inedite care necesită soluţii adecvate şi originale.

În intervenţia sa, Mons. Salvatore Fischella, preşedintele Consiliului Pontifical pentru promovarea noii evanghelizări, a pus în evidenţă unele cerinţe pentru noua evanghelizare: să întărească sensul apartenenţei, din care răsare o identitate puternică; să îngrijească limbajul şi să aibă o grijă deosebită pentru frumos, liturgie, dar şi pentru cateheză şi formare continuă. În fine, în faţa diferitelor forme de egoism, care par astăzi să fie proeminente, noua evanghelizare trebuie să promoveze mărturii de solidaritate şi generozitate, cum ar fi caritatea, prin care este posibil să se exprime iubirea lui Dumnezeu pentru toţi. Noua evanghelizare nu se face doar cu cuvintele, ci trece şi prin realizarea de semne vizibile care să ştie să traducă şi să mărturisească în mod tangibil prezenţa şi misiunea Bisericii în istorie. Un exemplu al acestei dinamicităţi şi medieri a mesajului creştin a fost adus de părintele Borys Gudziak, rectorul Universităţii Catolice Ucrainene, care a arătat participanţilor un proiect foarte original de construcţie al noii universităţi catolice. Ideea de bază e aceea de a realiza un campus în care teologia să fie tradusă în arhitectură, spiritualitatea să fie trăită în comunitate şi evanghelizarea să fie făcută ca într-un pelerinaj.

La rândul său, părintele iezuit Marko Rupnik, artist de talie mondială şi director al Centrului Aletti a ilustrat contribuţia artei bizantine în contextul noii evanghelizări. Pentru artistul sloven este foarte important să se înţeleagă realitatea în care se introduce arta şi funcţia pe care ea şi-o asumă. Din păcate, „arta a emigrat din sanctuar în palate pentru a ajunge în galerii; nu mai provoacă devotament, ci doar admiraţia artistului. În acelaşi timp, şi-a pierdut funcţia de a fi simbol, punând în faţă ideea conceptului de întreg rupt de realitatea trăită cotidian”. Pentru artistul sloven chiar şi arta trebuie să ştie să transmită credinţa, viaţa şi iubirea. În concluzie, ceea ce s-a întâmplat cu arta oglindeşte ceea ce s-a întâmplat cu creştinul care nu mai ştie să îşi trăiască botezul în viaţa de zi cu zi, renaşterea sa ca fiu al lui Dumnezeu, să facă văzută o umanitate locuită de Dumnezeu, în fine, să arate ce înseamnă să trăieşti ca răscumpărat.

Prof. Cesare Alzati, profesor al Universităţii Catolice a Sfintei Inimi din Milano, în lumina istoriei şi a naturii Bisericilor Catolice Orientale, a subliniat câteva aspecte care ar putea să stimuleze lumea creştină ce se află într-o stare de stagnare. Înainte de toate, faptul de a trece peste graniţele confesionale, fără a-şi pierde propria identitate, dar deschizându-se dialogului cu celelalte confesiuni care împărtăşesc aceleaşi provocări ale secularizării, deci ale separării supranaturalului de viaţa prezentă. Un aspect foarte important este cel al liturgiei Bisericilor Catolice Orientale. În acest sens, noua evanghelizare a Europei „are ca moment inevitabil reafirmarea centralităţii experienţei mistice, în care omului îi este dat să experimenteze în istorie întâlnirea cu Dumnezeu”. În acest mod, chiar şi mărturisirea porneşte dintr-o „didactică cultuală” din care reiese „o antropologie precisă, religioasă în esenţa ei şi înrădăcinată în misterul lui Hristos”. Ea se naşte din experienţa vie a cultului şi poartă în sine o modalitate precisă a fiinţei creştine în istorie: aceea de a fi martori ai misterului.

În faţa secularismului şi consumismului în creştere în societăţile din Europa de est, rolul Bisericii este, pentru mons. Cyril Vasil, Secretarul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, acela de a oferii societăţii civile, pentru a atenua efectele dezastruoase ale capitalismului sălbatic, experienţa Doctrinei sociale a Bisericii „ca antidot pentru veninoasele efecte colaterale ale economiei de piaţă”. Amintind faptul că mulţi credincioşi ai Bisericilor Orientale Catolice au emigrat din motive economice, acest lucru presupune necesitatea de a revedea acţiunea pastorală ce li se adresează în lumina misionarismului şi a contextului social actual. În concluzie, contactul pastoral cu credincioşii emigraţi „nu trebuie să se limiteze la serviciul cultului divin”, ci trebuie să aibă în vedere şi condiţiile lor de viaţă. Este necesar ca ei să nu se simtă abandonaţi de Biserica lor.

O altă provocare este ea a „ateismului practic”, care se răspândeşte. Omul căruia Biserica e chemată să îi aducă Vestea cea Bună este un om care e în mod fundamental ignorant din punct de vedere religios şi căruia îi lipsesc puncte clare de referinţă culturală. Întrebarea care se pune în acest caz este: „care este modul în care să i se trezească interesul pentru lucruri care depăşesc limitatul său orizont material şi utilitar?” Ca şi alţi vorbitori, şi secretarul congregaţiei din Vatican a subliniat căutarea din partea oamenilor a bucuriei, a frumuseţii, a decenţei şi a solemnităţii. Tocmai de aceea, „profunda şi mistica frumuseţe a celebrărilor noastre liturgice poate să devină un impuls pentru profunda căutare a adevărului”. La finalul întâlnirii, pr. Alexandru Buzalic, profesor de teologie al Universităţii din Cluj-Napoca, s-a oprit asupra prezenţei asociaţiilor laice în Bisericile Orientale Catolice. Prezenţa lor nu este nouă, dar în anii întunecaţi ai comunismului, ele au avut aceeaşi soartă ca şi păstorii lor. Astăzi, în schimb, pe lângă renaşterea vechilor asociaţii ca ASTRU (Acţiunea Catolică locală), se nasc şi alte noi asociaţii. Ele încearcă să se implice în mod activ în câmpul pastoral, ocupând în mod concret diferite sectoare, în special în predarea religiei şi în sfera diaconiei, care este o activitate a clerului.

Lucrările s-au derulat într-un ambient de cordialitate şi prietenie şi au fost îmbogăţite de momente de rugăciune şi de celebrarea zilnică a Euharistiei cu comunitatea greco-catolică locală, precum şi cu cea latină. Liturghia, foarte îngrijită şi cu un număr mare de participanţi, a făcut posibil faptul ca cuvintele exprimate în întâlnire să fie şi expresia unei experienţe trăite. A fost apreciată în mod particular prezenţa şi contribuţia la lucrări a Episcopilor de rit latin din cadrul Conferinţei Episcopale Române, precum şi ospitalitatea Episcopului de rit latin din Oradea, mons. Laszlo Bocskei. Întâlnirea din 2012 va avea loc la Zagreb între 8 şi 11 noiembrie, cu ocazia celui de-al patrulea centenar al unirii cu Roma a Bisericii Catolice Croate de rit bizantin, la invitaţia mons. Nikola Kekic, Episcop de Krizevci.